Rădăcinile oculte ale agendei climatice a Clubului de la Roma

Ecologismul global a devenit un cult deosebit de periculos ale cărui pretenții de a fi considerat fezabil induc deja în societate starea de apocalipsă. De altfel, ideile și principiile au fost deja confiscate de către controversatul Club de la Roma, o organizație masonică care-și propune atât „bunul mers și eficacitatea soluțiilor pe care le prezintă tehnologia” cât și adoptarea lor de către populația globului. Iar totul are un punct de plecare cu care se identifică mișcarea ecologistă, total departată de noțiunea „de a face bine”, dar la fel de fantastică precum setul de credințe păgâne care i-au inspirat printre alții pe „eminentul” Maurice Strong.

Cine a fost Maurice Strong? 

Dovezile pentru influența ocultismului asupra mișcării ecologice globale încep cu omul căruia i se atribuie fondarea- Maurice Strong.

Maurice Strong a fost un petrolist canadian, un antreprenor bogat a cărui implicare în Clubul de la Roma l-a propulsat să promoveze o agendă ecologică la nivel mondial bazată pe subiecte ce țin de fantezie, mizantropie și chiar de manipularea deliberată a sentimentului public.

A condus Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, iar mai târziu Fundația Economică Mondială. Este creatorul din spatele summitului Pământului de la Rio din 1992, lui i se atribuie și crearea expresiei „schimbări climatice”.

Ce este Clubul de la Roma?

Creat în 1968, Clubul de la Roma se descrie ca “un thinktank şi un centru pentru cercetare şi acţiune, de inovaţie şi iniţiativă. Este un grup oameni de ştiinţă, economişti, oameni de afaceri, înalţi funcţionari, şefi de state şi foşti şefi de state care a fost creat pentru a se adresa problemelor majore ale societăţii globale, deoarece actualele căi de acţiune sunt prea înguste şi guvernele sunt prea compartimentate”.

Clubul de la Roma a fost fondat practic pe moșia temutului și totodată damnatului antreprenor David Rockefeller din Bellagio în anul 1968. Spre sfârșitul vieții sale, miliardarul american de origine evreiască David Rockefeller a răspuns afirmativ la acuzația conform căreia el și familia sa căutau instituirea unui guvern mondial:

„Unii chiar cred că facem parte dintr-o cabală secretă care lucrează împotriva intereselor Statelor Unite, care ne caracterizează pe mine și pe familia drept „internaționaliști” și conspirăm cu alții din întreaga lume pentru a construi o structură politică și economică globală mai integrată – o lume daca tu vei. Dacă aceasta este acuzația, sunt vinovat și sunt mândru de asta.”

Clubul de la Roma promovează o agendă planetară de control tehnocratic. S-au descris ca fiind benefice obiectivele acestora precum prăbușirea societății industriale și moartea prin înfometare a două treimi din populația umană.

Probabil că vă întrebați deja cum se poate ca acest lucru să nu fie cunoscut. David Rockefeller a explicat în memoriile sale că un astfel de proiect ar fi fost imposibil fără complicitatea presei:

„Suntem recunoscători The Washington Post , New York Times , Time Magazine și altor publicații extraordinare ai căror directori au participat la întâlnirile noastre și și-au respectat promisiunile de discreție de aproape 40 de ani… Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planul pentru lume, dacă am fi fost supuşi luminilor publicităţii în acei ani.”

După cum se remarcă, lumea este din ce în ce mai mai sofisticată și mai pregătită să meargă către un guvern mondial. Suveranitatea supranațională a unei elite intelectuale și a bancherilor mondiali este cu siguranță de preferat autodeterminarii naționale practicată în secolele trecute.

Fructele otrăvite ale grădinii lui David Rockefeller

Clubul pe care Rockefeller l-a finanțat și găzduit a fost condus de un bărbat pe nume Aurelio Peccei, care împreună cu Alexander King, șeful scoțian al științei la OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică)… a convocat o întâlnire a oamenilor de știință europeni la Roma.

Acești trei bărbați au comandat un model computerizat pentru a prezice prăbușirea viitoare a civilizației industriale – din cauza suprapopulării. Modelul a fost greșit – dar acest lucru nu i-a descurajat să publice în anul 1972 un manifest pentru o nouă agendă malthusiană de depopulare.

Denumit „Limitele creșterii”, acest document a inspirat o mare parte din agenda verde actuală a dezindustrializarii, avortului și conceptul de umanitate ca problemă de rezolvat. Cartea continuă să inspire o mișcare a cărei agendă s-a bazat întotdeauna pe denaturarea deliberată a realității.

Clubul de la Roma, în raportul său din anul 1991 intitulat „Prima revoluție globală”, a afirmat:

„În căutarea unui nou inamic care să ne unească, am venit cu ideea că poluarea, amenințarea cu încălzirea globală, lipsa de apă, foametea și altele asemenea ar fi potrivite. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția umană și doar prin atitudini și comportamente schimbate pot fi depășite. Adevăratul dușman este însăși omenirea.”

Cine a fost Aurelio Peccei? 

Cofondatorul Clubului de la Roma Aurelio Peccei a fost un ocultist care nu a făcut niciun secret devotamentul său față de cultul teosofiei. După cum notează epidemiologul finlandez Mikko Paunio, Peccei și-a anunțat părerile prin tipărirea în 1977 a cărții lui Aurelio Peccei din 1977 „Calitatea omului”- „care dezvăluie viziunea sa asupra lumii bazată pe teosofie și pe descoperirea eului interior”.

Organizația care a stat la baza mișcării ecologiste globale a fost format așadar, dintr-un om inspirat de cultul fraudulos al Teosofiei.

Trei elemente ale unui cult revoluționar

Cultul schimbărilor climatice și agenda generală verde sunt adesea prezentate ca avangarda rațiunii, ale cărei pretenții se bazează pe știința stabilită.

De fapt, este un amestec curios de fantezie și fetiș. Liderii săi au fost inspirați de a crea legi și au văzut în știință și tehnologie un instrument de control și persuasiune – care ar putea oferi elitei lor manageriale o societate viitoare care să acorde putere nelimitată „stăpânilor viitorului”.

„Modelele sunt ficțiuni convenabile care oferă ceva foarte util” este de părere domnul doctor David Frame, modelator climatic de la Universitatea din Oxford.

Profesorul Dave Frame este director al Institutului de Cercetare a Schimbărilor Climatice din Noua Zeelandă (NZCCRI) de la Universitatea Victoria din Wellington. Are studii în fizică, filozofie și politică. Înainte de a se alătura NZCCRI, Dave și-a petrecut cea mai mare parte a carierei la Universitatea din Oxford, lucrând în Departamentele de Fizică și Geografie, iar mai târziu la Smith School of Enterprise and Environment. De asemenea, are experiență în politici, după ce a lucrat la Trezoreria Noii Zeelande și a fost detașat la Departamentul pentru Energie și Schimbări Climatice din Regatul Unit. El a fost autor principal al celui de-al cincilea și al șaselea raport de evaluare al Grupului interguvernamental de expertiză privind schimbările climatice, iar cercetările sale au fost adesea publicate în cele mai importante reviste de cercetare științifică din lume, precum și în literatura de specialitate în domeniul climei.

Ecologismul global este un cult periculos ale cărui pretenții de apocalipsă și eficacitatea soluțiilor pe care le prezintă tehnologia sunt la fel de fantastice ca și credințele care le-au inspirat. Este o mișcare revoluționară și se descrie ca atare. Este o fuziune a credințelor New Age, a adorației tehnologiei și a vanității personale. Există, de asemenea, o mulțime de bani de făcut .

Spiritul revoluției

Aceste credințe sunt ezoterice – convingeri profund personale ale unei înțelepciuni semnificative care se găsesc în sinele interior cosmic. Ele sunt oculte –adevăratul lor sens ascuns în spatele jargonului și propagandei îndreptate către mase, semnificația lor reală rezervată doar inițiaților. „Nu contează ce este adevărat, contează doar ceea ce oamenii cred că este adevărat”, a declarat Paul Watson, co-fondator al Greenpeace.

Revoluțiile nu au loc din cauza sentimentului popular. Ele sunt rezultatul unui segment dezafectat al culturii intelectuale care atrage suficient sprijin financiar pentru a-și forța voința asupra populației generale. Este exact cazul „Primei Revoluții Globale” a mișcării ecologiste.

După revoluție, oamenii obișnuiți, nu elitele, sunt uciși și deposedați. Revoluția a fost idealizată, pe deplin romanțată. Cu alte cuvinte, este o altă fantezie în care multe aspecte rele își caută deghizarea. Potrivit raportului „Prima revoluție globală”, membrii Clubului de la Roma „cred că umanitatea are nevoie de o motivație comună, și anume un adversar comun pentru a realiza guvernarea mondială. Nu contează dacă acest dușman comun este unul real sau… unul inventat în acest scop.”

Să ne aducem aminte cum anume Revoluția Franceză, bolșevicii și maoiștii și cultul „Fratelui numărul unu” Pol Pot au împărtășit această caracteristică. Iacobinii au ucis sute de mii de francezi obișnuiți, la mai puțin de 1700 de aristocrați. Numărul total de victime ale comunismului în secolul al XX-lea a fost estimat la 100 de milioane de suflete, de către istoricul marxist Eric Hobsbawm.

Revoluția este un manifest al crimei văzute ca eliberare. Această barbarie este rezultatul fiecărei încercări utopice de a face o religie a omului. Revoluția ecologică este diferită, din moment ce l-a declarat pe om dușman înainte de a începe.

Maurice Strong și Clubul de la Roma

Maurice Strong a divagat despre provocarea prăbușirii societății industriale în timpul unui interviu din 1990. Intitulat „ Vrăjitorul din Baca Grande ”, acest interviu a avut loc în complexul său extins New Age din Colorado. Vorbind cu scriitorul Daniel Wood, Strong a întrebat: „Dar dacă un grup mic de lideri mondiali ar ajunge la concluzia că principalul risc pentru Pământ vine din acțiunile țărilor bogate?”

Deci, pentru a salva planeta, grupul decide: Nu este singura speranță pentru planetă că civilizațiile industrializate se prăbușesc? Nu este responsabilitatea noastră să facem asta? „

Maurice Strong a avut influență în Clubul de la Roma, mergând mai departe pentru a conduce noul Program al Națiunilor Unite pentru Mediu și a prezidat summitul Pământului de la Rio. A fost membru fondator al Forumului Economic Mondial, a cărui fundație a continuat să o conducă.

Necrologurile sale celebrează angajamentul său față de globalizarea mișcării ecologiste.

Aceasta este o problemă care a atras multă atenție înainte, dar odată cu munca recentă a savantului finlandez Mikko Paunio, existența unui „cult panteist al naturii” în centrul mișcării ecologiste este greu de respins.

Paunio a apărut recent într-un interviu cu domnul John Henry Westen de la LifeSiteNews pentru a discuta despre ceea ce el numește existența unei influențe panteiste a naturii – și malthusiane – la cele mai înalte niveluri ale politicii internaționale de mediu.

Paunio documentează în continuare modul în care Strong a trecut de la ONU la Forumul Economic Mondial.

La început,  l-a recrutat pe cel mai influent oficial neales al ONU pentru mediu, Maurice Strong, un industriaș canadian bogat și needucat (1929–2015), pentru a conduce fundația World Economic Forum.

Maurice Strong a fost figura centrală în promovarea agendei de dezvoltare durabilă de la primul summit de mediu al ONU de la Stockholm în 1972. De asemenea, a fost un ocultist și ezoterist înrăit.

O conspirație ce aduce colapsul?

De ce nu contează mai deloc visele unui bărbat? Acesta era un om cu puterea de a-și face visele realitate.

Un profil din 2015 al lui Maurice Strong în The National Post notează că „agenda lui verde acoperă acum globul, de la ONU prin guvernele naționale la municipalități”, o agendă condusă de un bărbat ale cărui vise erau un coșmar viu pentru umanitate.

În autobiografia sa din anul 2000 intitulată „Unde naiba ne ducem?” Strong a proiectat că în 2031, „tragedia umană” va fi „la o scară neînchipuită până acum”. El a scris că cea mai bună perspectivă constă în prognozele că două treimi din populația lumii deja diminuată ar putea fi distrusă.El a descris acest lucru ca fiind „o licărire de speranță pentru viitorul speciei noastre și potențialul său de regenerare”, trădând astfel o atitudine clar ambivalentă față de umanitatea pe care pretindea că este atât de disperat să o salveze.

Nu există nimic conspirativ în a cita cuvintele lui Maurice Strong, care este lăudat de adepții săi drept părintele fondator al mișcării ecologiste globale. Fanteziile sale întunecate au o mare atractivitate în rândul oamenilor care probabil se consideră beneficiarii acestui colaps. Unii vor fi pur și simplu mulțumiți de ideea unei răzbunari globale asupra umanității. În această promisiune, utopia verde oferă un sacrificiu de sânge inegalabil celor mai înflăcărați credincioși ai săi.

Futurismul ezoteric și problema umanității

Afirmațiile de influență ocultă sunt respinse de sursele principale pe motiv că Maurice Strong și Aurelio Peccei nu practicau ritualuri într-un fel, ca într-un templu. Nu aceasta este baza argumentului. Ceea ce contează este inspirația pentru o ideologie care, fără această vitrină verde drăgălașă, rămâne deschisă cu privire la definiția umanității ca inamic.

Nu există niciun argument că Strong, Peccei și organizațiile lor au fost într-adevăr inspirate parțial de influențele extrase din tradiția ocultă a Teozofiei. Acesta este un mijloc de a face din om un zeu, prin cultivarea eului interior până la punctul unei treziri gnostice. El a fost cosmic în viziunea sa, spunând: „Cred că marea graniță a viitorului este granița dintre spiritul individual și Spiritul, cosmosul”.

El a construit un complex New Age în care să trăiască, crezând împreună cu soția sa că această așezare de observatori ai cristalelor și mistici precum Shirley MacLaine era un model pentru o cultură post-apocaliptică. Privind dincolo de natura bizară a aranjamentelor sale de viață, ar fi indicat să ne minunăm de mintea oricărui semen care crede că propria lume fantezistă este un model scalabil pentru societatea umană din întreaga lume.

Numai prin fantezie astfel de lucruri par posibile. Ceea ce trădează aceste fantezii este vanitatea fantasticului. Ei sunt numiți „aleși” într-un anumit sens, așa cum în trecut profeții vechi testamentari L-au propovăduit pe Adevăratul Dumnezeu cu semne, proorocii și minuni în poporul ales.

Fantezia personală ca calea către putere este punctul central. Acesta este un mijloc de a reevalua mișcarea ecologistă aparent sinucigașă ca un instrument pe scară largă pentru a pune în aplicare dorințele private ale unui număr foarte mic de oameni.

Un mizantrop vizionar

Aceste dorințe sunt în mod clar infuzate cu un simț al misiunii. Salvarea și distrugerea sunt teme apocaliptice, a căror prezență este menținută de modele manipulate în mod deliberat de dezastrul mereu iminent, care nu sosește niciodată.

În cele din urmă, cei îndreptați de lumina interioară doresc să ne conducă într-un viitor cuprins de fanteziile lor de control. O nebunie rațională îl inspiră pe credincios în eul interior, fiind îndreptat spre interior de discordia dezamăgitoare a încercărilor de democrație.

De la bun început, Maurice Strong a fost hotărât să reducă la tăcere alte voci decât ale lui. Spre sfârșitul primei Conferințe a Națiunilor Unite asupra mediului de la Stockholm, 1972, s-a săturat de discuția nesfârșită :

„În timp ce disputele dintre delegați se întindeau până în orele dinainte de zori, secretarul general al conferinței, Maurice Strong, le-a oprit brusc ștecherul audio. Gestul i-a zguduit pe participanți și i-a oferit domnului Strong o deschidere pentru a relua conferința.”

Concluzie 

Urma acestei mișcări a fost pusă de un bărbat care a cerut acțiune, nu cuvinte. Acțiunea pe care a cerut-o este clar conturată de el însuși.

*****

Sursa foto :https //google.com

Această prezentare a fost realizată de către Prof. Dr Daniel Mihai redactor al platformei media BPNews. Toate drepturile rezervate!