Se pare că ciclic istoria tinde să se repete.Mai ales în Spania, singura țară europeană care a restaurat monarhia în epoca contemporană, în urma unui război civil ce a neutralizat pentru o bună perioadă de timp virusul comunist în Europa Occidentală.
Dar, astăzi, comuniștii spanioli și-au schimbat părul, dar nu și năravul.Poartă numele de Podemos(Putem) și își spun că sunt stânga radicală.Luptă pentru abolirea monarhiei constituționale în Spania, o serie de primari ai formațiunii de mai sus înlăturând portretele regilor Spaniei din instituțiile pe care le conduc.
Totodată, liderul formațiunii, Pablo Iglesias, este în favoarea unei alianțe cu stânga comunistă și cu societatea civilă, în favoarea radicalismului și a protestului stradal ca formă de revendicare a drepturilor sociale. „Atunci când celor de la putere nu o să le fie frică de noi, însemnă că nu ne justificăm existența”, este fraza preferată a acestuia prin care își exprimă credința politică.
Aflat în situația de a aduce la putere o coaliție între Partidul Socialist(PSOE) al premierului încă în funcție, Pedro Sanchez, și Podemos, Cortesul spaniol(Camera Deputaților) a respins joi, pentru a doua oară în această săptămână, învestirea ca președinte al Consiliului de Miniștri a acestuia.
Cu 124 de voturi pentru, cele ale partidului său şi ale unui deputat regionalist, 155 împotrivă şi 67 de abţineri, socialistul nu a obţinut majoritatea simplă care îi era suficientă pentru a fi reînvestit premier.
Până la data de 23 septembrie, actualul premier, Pedro Sanchez, poate veni cu o nouă propunere de guvern care, dacă nu va trece, va duce din nou la alegeri legislative în luna noiembrie a acestui an.
Însă, în opinia vicepreședintelui Consiliului de Miniștri, Carmen Calvo, este puțin probabil ca Regele Spaniei, Felipe al VI-lea, sa îi mai acorde lui Sanchez această sarcină.
În această situație socialiștii și Podemos s-au învinovățit reciproc pentru eșecul din urma negocierilor ce urma să aducă la putere pentru prima dată din anii 1930 o coaliție de partide.
Atunci, între 1936 și 1939, Spania a trecut printr-un război civil între, pe de o parte, republicani ce cuprindeau comuniști, anarhiști, socialiști, liberali de stângă și, pe de altă parte, naționaliști catolici și monarhiști.
Razboiul a fost câștigat de forțele naționaliste, conduse de generalul Franscico Franco care a instaurat un regim autoritar în Spania până la moartea sa în 20 noiembrie 1975.
Cei înfrânți au continuat să conducă în exil a doua Republică Spaniolă, proclamată în anul 1931.
Succesorul lui, Regele Juan Carlos a conlucrat cu aproape toate forțele politice pentru a elabora noua constituție modernă a Spaniei, ce a fost votată în decembrie 1978 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1979.
Actualele tensiuni de pe scena politică spaniolă dintre reprezentanții stângii, socialiști și comuniști, aduc aminte de tumultuosul an 1936, când între partidele din coaliția aflată atunci la putere, Frontul Popular, tensiunile și conflictele erau dese, ceea ce a determinat grupul de generali naționaliști format din Francisco, Franco, Gonzalo Queipo de Llano, Emilio Mola, Jose Sanjurjo, Juan Yague, Manuel Goded Lopis să declanșeze rebeliunea pentru preluarea puterii și împiedicarea ca Spania să ajungă stat comunist.
Vestea bună în prezent este că actualul regim monarhic parlamentar spaniol împiedică orice derapaj politic care ar afecta ordinea constituțională.
Discussion about this post