Am fost cu copilul în parc aseară, să luăm un pic de aer. E cam mare pentru datul în leagăne, așa că îl mai momesc cu ceva bun de ronțăit în timp ce ne plimbăm. N-am găsit decât nachos și popcorn, varianta modernă a banalelor floricele de pe timpuri. Ambele produse arătau trist, stătute la soare ore întregi, iar vânzătorul nu părea nici el mai vesel.
Fără să vreau mi-am amintit de vremurile când nu exista fericire mai mare decât gogoașa mare și pufoasă, pe care o cumpăram în pauza mare, de la gogoșeria din colț, lângă școala. Era o cursă nebună să ajungi printre primii, căci se făcea coadă mare și oricât se grăbea femeia care servea… gogoșile se terminau și trebuia să aștepți cu ochii pe cazanul cu ulei încins, poate-poate ai noroc și sunt gata până să se sune.
Nu trăiesc cu nostalgia trecutului, am învățat să accept că pentru fiul meu copilăria are gust de popcorn, dar uneori mi-e dor de mirosul inconfundabil al gogoșilor fierbinți, tăvălite prin zahăr. Nu știu prin alte părți cum o fi, dar pe aici prin București, rar mai găsești mâncare ca pe vremuri.
La orice festival sau concert te duci, o să întâlnești zece rulote care vând hamburgeri sau hot-dog. Despre mititei, nu poate fi vorba.
Ceea ce mi se pare trist este că o întreagă generație a crescut deja cu hamburgeri și nu s-ar atinge de mititei nici să-i pici cu ceară! N-are niciun rost să le spui că tot carne tocată e și în hamburgeri. După cum n-are rost să le spui că humusul pe care îl găsesc la mall nu e chiar așa de diferit de fasolea bătută, iar dacă i-ai întreba n-ar putea să deosebească năutul de fasole.
M-am obișnuit să fiu un părinte modern și nu gătesc niciodată macaroane cu brânză, băiatul meu mănâncă paste cu mozzarella. Șnițelul de pui este pentru el versiunea casnică a nugget-ului de la McDonalds, dar măcar recunoaște că ale mele ies mai gustoase. E și asta ceva!
Uneori mi se pare tare trist că am renunțat la ce era bun pe vremuri și le-am înlocuit pe toate cu variante de import, cu denumiri cosmopolite așezate ca o poleială lucitoare pe niște produse de o calitate îndoielnică. Alteori, însă, mă gândesc că și tinerii de zi se vor așeza pe la casele lor și încet-încet vor descoperi gusturile de odinioară.
Discussion about this post