Când ați stat ultima oară de vorbă cu cineva – cu o prietenă, cu partenerul de viață, cu copiii? O conversație adevărată, relaxată, cu o cafea în față, fără să stați cu ochii pe ceas?
Un clip drăguț primit de la o prietenă sau un schimb scurt de mesaje presărate cu niște smiley nu înseamnă că ați vorbit cu cineva.
Tehnologia digitală a înlocuit discuțiile adevărate, un schimb banal de mesaje nu ne arată decât că interlocutorul nostru e bine, acel bine generic, care nu se spune nimic despre ce îl preocupă pe celălalt în acel moment.
Cel mai grav este însă că și stând în aceeași casă de-abia mai vorbim unul cu celălalt, fiecare e prins cu propriul său ecran, iar atunci când ridicăm ochii din telefon dialogurile sunt scurte și seci. Soții își spun trei banalități despre cum a fost la serviciu, iar apoi se întorc spre copil să-l întrebe de școală, dacă și-a făcut temele și când are lucrare la mate. O comunicare scurtă, eficientă și goală de conținut. Nici timp nu prea e, mai e și masa de seară, dușul și să nu uităm televizorul…
Cine mai are astăzi timp să se așeze pe canapea și să vorbească, vrute și nevrute, după cum se spune? Pur și simplu să lăsăm ideile să zboare, să sărim de la una la alta, să râdem împreună…
Mai ales când vine vorba de copii, o discuție liberă este esențială pentru a afla ce are pe suflet. Chiar dacă sunt mici, copiii au și ei problemele lor, care îi frământă la fel de serios cât îi preocupă și pe părinți nemulțumirile de la birou. Luat la întrebări despre ora de română, copilul nu-și va face curaj să povestească dacă l-a supărat un coleg în pauză, tocmai pentru că a fost dresat să știe că timpul de discuții e limitat și trebuie să ne concentrăm pe lucrurile esențiale.
Nu în ultimul rând, o discuție relaxată are rolul de a crește încrederea de sine a copilului. Dacă este lăsat să vorbească despre orice îi trece prin cap, dacă este ascultat cu atenție, mesajul care i se transmite este că părerea lui contează, că preocupările sale (copilărești) sunt la fel de valide ca și supărarea mamei pe șef. Și apoi, să nu uităm, șefii se schimbă, copiii rămân, iar atunci când se fac mari va fi mai greu să construim o relație de apropiere pe care am ignorat-o când era mic.
Discussion about this post