Ne pierdem. Foarte mulți dintre noi ne pierdem și nu ne mai regăsim. Pornim la drum cu ideea c-o să ajungem mari, că vom face ce ne-am dorit mereu – că vom picta, vom devenii scriitori cu renume sau actori la Hollywood. Dar n-ajungem. Ne găsim joburi care să ne plătească întreținerea, facturile, ne luăm cu treabă și uităm cuvântul „pasiuni”.
Serios, nu e sentiment mai îmbătător la 20 de ani decât să te trezești cu bani în buzunar. Să vrei să mergi în Vamă și să poți, fără să trebuiască să ceri la părinți. Te simți și tu om mare, simți că te descurci de capul tău. Și uiți. Rămâi ancorat în job. Zici că mai stai o lună-două, cât să pui și tu ceva deoparte și te trezești peste un an că tot acolo ești. Pur și simplu nu s-a ivit momentul perfect pentru a pleca.
Nu de alta, dar plecarea înseamnă și renunțarea la venit. Plecatul înseamnă sacrificii, cheltuieli și economii pe care acum nu le concepi. Așa că rămâi în continuare la job și îți promiți că într-o zi, te vei reapuca de pictură.
Ai fi putut fi un pictor excelent. Păcat de tine.
Îți spun de-acum că de la job, n-o să pleci niciodată în ritmul ăsta. De nevoia de bani nu vei scăpa niciodată și dacă aștepți să-ți apară prin magie niște timp liber pentru pictat, te minți singur. Și-ți mai spun că va fi foarte greu, îmbinatul ăsta de necesar cu plăcut. E greu la servici și în timpul liber, preferi să ieși cu prietenii, să vezi un film sau să mergi la o plimbare, să te relaxezi.
E greu să renunți la chestiile astea și totuși, eu exact asta-ți propun să faci. Urât, nu?
Nu în totalitate, dar măcar la jumate. În loc să tândălești în fața televizorului cinci seri pe săptămână, ce-ar fi s-o faci doar două seri? În loc de ieșit în fiecare weekend cu băieții, ce-ar fi să ieși doar o dată sau de două ori pe lună?
E trist și probabil nu e ce căutai. Ai intrat pe acest articol cu speranța că am eu vreo soluție magică, dar ea nu există. Adevărul e că depinde doar de tine ce faci nu viața ta. Cum spuneam, ai putea fi un pictor excelent, dar dacă nu-ți faci timp singur să pictezi cât mai des, nu vei fi niciodată.
Trebuie să înțelegi asta, la fel cum trebuie să înțelegi că o să fie multe momente când n-o să-ți convină deloc. O să te uiți la prietenii tăi care te cheamă în oraș și vei avea o alegere grea de făcut – stai și muncești (pictezi, dansezi, scrii etc.) sau pleci cu ei. Îți vinzi puținul timp liber pe adrenalină și distracții ieftine.
La o adică, n-a zis nimeni că trebuie să fii un pictor excelent. Tu ești singurul care poate s-o spună.
La fel cum tu ești singurul care poate face ceva în direcția asta.
Discussion about this post