Îl face oare cartierul pe om?

Vezi, nici nu ne-am fi potrivit, ce-aș putea să vreau eu cu un om din cartierul ăsta?

Ei, și tu acuma, nu fii absurdă. Ce legătură are în ce cartier stă omul? O sta și el unde a găsit casă, la fel ca tine, la fel ca toată lumea.

Da, dar totuși, nu-i așa. Sigur, mulți dintre noi trăim în cartierul unde am găsit chirie bună sau un apartament de vânzare la un preț decent, pe care să ni-l permitem. Cartier bun, mai puțin bun, nu zic, face și aia o diferență când îți alegi viitoarea casă, dar îți spui că tu ești tu și-n Floreasca și-n Ferentari.

Dar nu e adevărat. Te muți aici și încet încet, devine cartierul tău. Schimbul de replici de mai devreme m-a pus pe gânduri – îl poate face cartierul pe om? Chiar te definește atât de mult strada pe care stai? Cum ziceam, te muți aici. Sigur, pare spălat, drăguț, te poți vedea trăind aici, dar până una alta, e o stradă străină, ca oricare alta. Încă ești tu. Te muți aici, te împrietenești cu vecinii, începi să urmărești conflictele de prin bloc. E tipul de la cinci care merge aiurea și blonda drăguță de la doi care-ți cam face cu ochiul. Vrei să ieși cu prietenii, dar afară e cald, nu prea aveți chef, așa că ajungeți iar la bodega din colț. Nu, serios, și eu am o bodegă. Cred că toți avem. Și cât oare ne definește bodega asta?

Poate nu pare mult, dar apoi întâlnești un om din alt cartier, poate chiar din cealaltă parte a orașului, care nu știe de bodega ta, care nu-i înțelege farmecul, sau mai rău, are și el bodeguța lui. Nu vă puteți înțelege. La suprafață, sigur. Dar în adâncul sufletului, veți fi mereu doi oameni care au bodegi diferite.

Tu ai Mega-ul tău, unde te întâlnești cu vecinii, mai vine uneori și tipul sau tipa drăguță care lucrează la biroul din colț. E tot un fel de acasă. Aici, știi exact unde e totul – pâinea, raionul de dulciuri, unde au ascuns icrele bune. Ați observat cât de straniu e să mergi la un Mega străin? Ce prost te simți când nu știi de unde iei o apă și rătăcești o vreme printre rafturi?

Sau și mai rău, unii nici măcar n-au un Mega. Au un Lidl sau un Carrefour sau o alimentară banală de pe timpuri. Oare oamenii ăștia cum supraviețuiesc? Cum își fac cumpărăturile de zi cu zi? Întâlnești un astfel de om și știi clar că nu vă veți înțelege bine. El n-are Mega la doi pași, nu-i înțelege farmecul. El în colț are o Dona și tu ai un Help Net. Păi cine știe cât costă picăturile tale de nas la Dona? Și cine știe dacă au măcar același brand?

De nebunul cartierului, ce să mai zic? Sau de baba aia de vizavi care țipă la copii fără motiv? E ceva ce oamenii din cartier ar recunoaște imediat, dar care n-ar avea niciun sens pentru un om din alt cartier.

Și nu pare foarte important, dar lucrurile astea mici îți alcătuiesc ziua, existența de pe un moment pe altul. Foarte probabil ai petrecut mult mai mult timp la Mega-ul din colț decât skiind sau mai știu eu ce le-oi zice oamenilor ca să-i impresionezi.

Poate în loc să ne căutăm parteneri bazați pe hobby-uri comune, ar trebui să începem cu „salut, eu sunt Maria, merg la Mega din colț cel puțin o dată pe zi. Peste drum, am o pisică care miorlăie toată noaptea și înnebunește tot cartierul și dacă nu recunoști din start statuia din intersecție și cazino-ul de vizavi, nu cred că vom fi prieteni”. E mai sincer. Scutește timp.