Șapte prieteni, dintre care trei cupluri, se adună într-o seară să ia cina împreună și să se bucure de eclipsa de lună din acea noapte. La un moment dat, deranjată de o remarcă a soțului, una din doamne propune să joace un mic joc – își vor pune toți telefoanele în centrul mesei și vor răspunde la orice mesaj, apel sau notificare de pe rețelele de socializare în fața celorlalți.
Pe principiul că un om cu nimic de ascuns nu are de ce să-și facă griji, ceilalți cad de-acord și jocul începe pe un ton relaxat, cu mici glumițe și tachinări. Dar, cum era de așteptat, lucrurile o iau razna și încep să apară imagini și mesaje deocheate, cât și alte secrete inconfortabile, care pun în pericol prietenia celor șapte.
E o dramă care se preface pe a locuri a fi comedie și producția originală îi aparține regizorului italian, Paolo Genovese. Și inițial, ești tentat să crezi că e doar atât, un film bun. Mai ales având în vedere că e și foarte recent (Perfetti Sconosciuti, pe numele său original, a fost lansat abia în 2016), nu îți trece prin minte că există deja alte filme inspirate din el.
Mi-e puțin greu să le spun adaptări, pentru că diferențele între scenarii sunt extrem de mici. De exemplu, în versiunea franceză, Le Jeu (sau Nothing to Hide, cum îl găsiți pe Netflix), diferă masa prietenilor, fiind mutată în universul francez cu brânzeturi, foie gras și alte mâncăruri alese. Dar altfel, povestea e exact aceeași.
Și totuși, nu te plictisești. Oricare dintre versiuni e la fel de interesantă – și au existat, cum spuneam 18 versiuni, în Turcia, Grecia, Franța, India, Ungaria și Coreea de Sud, printre altele. Există planuri și pentru o versiune în limba engleză, drepturile fiind deja achiziționate de The Weinstein Company, dar având în vedere scandalurile recente care l-au implicat pe patronul Harvey Weinstein, realizarea versiunii americane e îndoielnică.
Există o adaptare teatrală și la noi, în România. Se numește „Eu, tu și o eclipsă” și se joacă în București, la Artist Cafe. Încă nu am văzut-o, deci nu vă pot spune cât de aproape sau departe e de original, dar sunt sigură că e o experiență care merită, având în spate un concept atât de simplu, și totuși, atât de fascinant.
E greu de spus ce anume a inspirat atâtea remake-uri. Până la urmă, sunt multe filme bune în lumea asta, care sunt doar în varianta originală.
Dar Perfetti Sconosciuti (Complet străini, cum a fost tradus la noi) se bazează pe ideea că am putea fi cu toții în locul celor șapte personaje, și îmi imaginez că e și mai ușor să te imaginezi în locul lor când personajele vorbesc chiar limba ta.
În orice caz, chiar vă încurajez să vedeți măcar una din versiunile filmului (poate chiar pe cea în limba română!).
Discussion about this post