Mama și copilul, văzuți puțin altfel

O mamă și copilul ei, ținut cât mai strâns la piept, amândoi aproape nemișcați, ca două statui. Mama îi sărută încet creștetul copilului, cu mare grijă ca să nu cumva să-l trezească. S-a chinuit mult timp să-l adoarmă, iar dacă el se trezește acum, poza va fi ruinată.

Nu e o poză obișnuită. Nici măcar una dintre acele poze de epocă, la care omul trebuia să stea cât mai neclintit, ca să iasă bine în poză, să rămână undeva în istorie, o figură palidă, alb-negru. Și poza asta tot alb-negru e. Și ea palidă, în felul ei.

Undeva departe, se aud zgomote, urletele agonizante ale unui robot, parcă. Sau poate-i doar vocea pițigăiată a fotografului mecanic care îi spune mamei că acum face poza și în câteva secunde, va putea respira din nou. Mama, încremenită, își strânge puiul în brațe și așteaptă în tăcere.

Aparatul îi conturează cu grijă, trasând precis fiecare atom al mamei și al copilului. Nici aparatul nu e obișnuit cu ce face – în mod normal, clienții îi sunt oameni mult mai triști, osândiți la cine știe ce soartă necinstită. Au tot felul de boli și în suflet, numai frică.

Cum va arăta poza mea?

E genul de poză la care e grav să nu ieși bine. Nu se mai face o dată și nici nu-i tremură mâna fotografului.

Și aparatul știe toate astea. Știe și că pacienții în mod normal îl blesteamă cât face fotografia. Normal că știe, doar vede tot ce se întâmplă în creierele lor.

Dar pacienții ăștia sunt altfel. Mama nu-l urăște și nici copilul. Nu există boli înăuntrul lor, iar creierul micuțului e perfect sănătos.

Aparatul e emoționat – n-a mai făcut niciodată o fotografie doar de dragul de-a o face, dar acum da. Domnișoara în alb care-i stă alături în fiecare zi a venit cu ideea, ea i-a explicat că și-ar dori o poză care să captureze fragilitatea imposibilă a unui prunc la pieptul mamei, siluetele lor lipite și dragostea inspirată de fiecare centimetru al imaginii.

Domnișoara în alb nu e aici acum. E înăuntrul aparatului, ținându-și fiul în brațe. În sinea sa, aparatul are propriile motive pentru a face poza – să și-o amintească pe domnișoară, când ea nu va mai fi.

Rebecca Sax este doctor neurolog la MIT (Massachussetts Institute of Technology). Studiază felul în care gândesc oamenii și, în urmă cu câțiva ani, a realizat această imagine RMN cu ea și fiul ei. Doar de dragul de a o vedea.