Trăim într-o lume în care-ți vine să închizi ochii și să nu-i mai deschizi apoi. Astăzi, când studiile se înghesuie să ne spună că violența a scăzut și că în teorie, trăim într-una din cele mai pașnice epoci din istorie, iar tu nu poți decât să presupui că toate platitudinile astea nu-s decât o glumă proastă. Te uiți în jur și oriunde privești sunt proteste, războaie, dezbinare socială.
Astăzi, toate privirile s-au întors către America de Sud, mai precis către Chile, în mod normal considerată una dintre cele mai stabile țări din zonă, mai ales în ani recenți. Dar se pare că țara se bucura de o stabilitate precară, având în vedere protestele sângeroase de peste weekend, care s-au soldat cu 11 morți, cu peste 1,500 de arestări și cu armata în stradă, ba chiar preluând controlul în unele orașe. Oameni obișnuiți forțați să recurgă la măsuri extreme din cauza costului exorbitant de trai, protestatarii au jefuit și incendiat supermarketuri, au aruncat cu pietre în automobilele poliției și au dat foc la cel puțin un autobuz, asta în capitala Santiago.
Și ăsta e doar un exemplu. Avem tendința să le privim ca evenimente separate. În ziua de azi, avem o atenție foarte…limitată. Sigur, vedem și noi că ce se întâmplă în Chile, de exemplu, e îngrozitor. Privim scârbiți înregistrări cu jandarmii din Catalonia care bat nemilos protestatari neînarmați, care se revoltă pentru a-și apăra drepturile. Vedem cu toții că Statele Unite au devenit un fel de bâlci dement. Dar nu facem legătura, vedem și uităm. Ne holbăm la un clip simpatic cu pisici și ne trece.
Până la următorul „clip viral” care ne apare în fața ochilor, când iarăși ne gândim că da, parcă nu e bine.
Ne mințim singuri cu vrăjelile astea cum că secolul 21 ar fi cel mai pașnic moment al istoriei. Serios? De ce? Pentru că nu mai suntem prinși într-un război mondial? Pentru că din ceruri nu mai cad bombe? Apă de ploaie, populația e mai dezbinată decât a fost vreodată în trecut. Suntem gata să sărim să-i luăm gâtul vecinului pentru că ni se pare că se uită la noi cam chiorâș sau că n-ar ține cu același partid politic ca și noi.
Se lasă între oameni un mesaj foarte clar – ori ești cu mine, ori ești împotrivă. Nu există cale de mijloc, nu există compromis și curând, nu va mai exista nici o urmă de pace în acest „idilic” secol douăzeci și unu, în care guvernele se întorc împotriva populației, iar poporul, cum prinde un mic răgaz, sar unul la gâtul celuilalt.
Discussion about this post