George Soros se mândrește cu titulara de „singurul om care are propria politică externă”, asemenea unui stat, ceea ce ne spune foarte multe despre imaginea sa despre sine, pe care un specialist ar numi-o probabil megalomanie.
În calitatea sa de persoană-stat, miliardarul a acordat zilele trecute un interviu în care declară foarte sigur pe el că toți cei ce sunt împotriva sa sunt niște dictatori sau măcar niște aspiranți la acest statut.
„Este foarte ușor să vezi cine e un dictator sau aspiră să fie un dictator, în momentul mă identifică pe mine drept dușman al său”, a spus Soros referindu-se în mod particular la mișcările patriotice, pe care el le consideră naționaliste.
Principalul instigator și finanțator al revoluțiilor portocalii din Ucraina, Serbia sau Georgia, al căror model a fost copiat în România de gașca lui Traian Băsescu, Soros este cel ce alimentează și mișcările anti-Trump, cel mai mare dușman al său la ora actuală. Donald Trump îl enervează nu doar prin prisma politicii duse de SUA în mandatul acestuia, dar mai ales pentru faptul că liderul american este o sursă de inspirație pentru mișcările naționale din Europa.
Mișcarea pro-Brexit, Liga lui Matteo Salvini, Alternativa pentru Germania, Viktor Orban, Partidul Neamul Românesc de la noi sunt tot atâtea piedici în calea planurilor globaliste ale „filantropului” american. Și, spune Soros, în totală contradicție cu ceea ce vedem în Europa, mișcările naționaliste sunt pe ducă, așa cum este și Trump.
În fine, asta este ceea ce speră Soros. În Europa, curentul antiglobalist este în creștere, iar Trump, spre disperarea lui George Soros, stă în continuare bine în sondaje. Tocmai de aceea, în ultima vreme, Soros pompează bani la greu în sprijinirea candidaților democrați la președinție, deși, până la ora actuală, din rândurile acestora nu s-a ridicat nici unul suficient de puternic pentru a-l înfrunta pe Donald Trump în alegerile de anul viitor.
Dacă mișcările naționaliste ar fi chiar așa pe ducă, după cum pretinde, Soros n-ar fi astăzi nevoit să sporească finanțarea grupărilor „progresiste”. Potrivit celor mai noi date, în numai în trimestrul trei al lui 2019, Soros a băgat 15 milioane de dolari în activități de lobby pe lângă Congresul american prin intermediul Fundației pentru o Societate Deschisă, aproape dublu față de perioada corespunzătoare a lui 2018.
Una dintre acțiunile lui Donald Trump care l-a iritat cel mai mult pe George Soros este anunțata retragere a trupelor americane din Siria, ceea ce a permis inițierea unui proces de pace. Dincolo de interesele strategice ale SUA în Orientul Mijlociu, stingerea conflictului din Siria înlătură principalul pretext folosit pentru a inunda Europa cu valuri de imigranți musulmani. Dacă nu mai putem vorbi despre „niște bieți oameni care fug din calea războiului” ce motive mai poți să le oferi europenilor pentru a-i primi cu brațele deschise pe acești imigranți. Până și cei mai spălați pe creier progresiști își dau seama că vorbim în cea mai mare parte de migranți economici.
Revenind la obsesia lui Soros cu mișcările naționale, aversiunea sa față de tot ce înseamnă patriotism și identitate națională are probabil rădăcini în istoria sa personală. Un evreu născut în Ungaria, emigrat la Londra și apoi în America, George Soros nu are nicio patrie. Nu se înțelege bine cu evreii săi și cu statul israelian, nici cu ungurii printre care a crescut. Despre Marea Britanie, care i-a dat adăpost după război, ce să mai vorbim, Soros a făcut avere speculând împotriva lirei sterline. Este stabilit de mult în SUA, țară pe care, așa cum am văzut în nesfârșitele proteste din ultimii ani, n-ar ezita să o arunce într-un război civil dacă aceasta ar fi singura cale pentru a-și atinge obiectivele de „politică externă”. N-ar trebui poate să ne mire că „omul fără țară” se crede un stat în sine.
Discussion about this post