Cred că primul oraș de care m-am îndrăgostit cu adevărat a fost Londra – ploioasă, cu un amalgam de nații și de limbi vorbite, acea capitală plină de istorie și de frumuseți nebănuite m-a cucerit, astfel încât m-aș întoarce de o sută de ori și tot n-aș putea să zic că am văzut destule.
3. Londra
De ce? Pentru că toată lumea care iubește să călătorească trebuie să treacă măcar o dată în viață prin capitala Regatului Unit, să vadă o piesă de teatru la Shakespere’s Globe sau să străbată Turnul Londrei. Ca toate capitalele menționate în seria noastră de travel, Londra nu e despre atracțiile turistice pe care le pozezi pe telefon. Londra nu înseamnă să-ți dai check-in la Westminster Abbey sau să treci pe la Madame Tussaud. Nu înseamnă nici portretele faimoase văzute la National Portrait Gallery.
Londra e un stil de viață, e un fel de a fi. Lucrul care m-a impresionat cel mai tare în Londra a fost viața orașului, sentimentul acela de agitație continuă și entuziasmul care străbate orașul prin fiecare clădire. Londra e un oraș viu și nu doar prin viața de noapte bogată sau prin cultura întâlnită la fiecare colț. E pur și simplu ceva, poate-n Tamisa, poate-n inima orașului în sine, care te face să simți că trăiești. Și nu doar că trăiești, te face să simți că ai putea face orice. Londra transformă fiecare zi într-o aventură, chiar dacă tot ce faci e să mergi până la serviciu și să te oprești apoi la WH Smith.
În Londra, poți să mergi în fiecare seară la un spectacol diferit, la un concert sau pur și simplu, la un pub cu prietenii. Dar nu e neapărat nevoie, ca să te simți bine. Ajunge să te plimbi pe lângă apă, pe unul din multele poduri ce străbat orașul. E destul să privești luminile și să asculți conversațiile celor din jur ca să simți acea stare de bine caracteristică metropolei.
E straniu, mai ales pentru că Londra e cunoscută pentru cerurile mohorâte și ploaia aproape continuă. Când te gândești la Londra, mai ales dacă nu ai fost niciodată, nu te gândești la fericire și entuziasm. Și totuși, e cel mai viu oraș pe care l-am întâlnit vreodată. Să nu mai zic că e atât de plin de însemnătate istorică, de sufletele atâtor artiști care și-au făcut veacul pe-acolo, că nu ai cum să nu te simți inspirat de o ședere în Londra.
Discussion about this post