Ce a însemnat, oare, pentru majoritatea românilor, căderea comunismului, în 1989? Tinerii sub 30 de ani nici nu cunosc această perioadă a istoriei și nici nu se simt datori în vreun fel să o cunoască. Cei care au acum 40 de ani cunosc o parte din traiul comunist dar sunt prea lipsiți de vlagă și de curaj. Iar cei în vârstă, duc dorul acelor vremuri apuse. Sunt trei categorii mari de cetățeni care trăiesc în țara aceasta și arată stilul în care ne-am adaptat și modificat în acești zeci de ani de democrație.
Unii ar spune că am pierdut treizeci de ani. Nimic nu s-a schimbat acolo unde trebuia să apară modificarea. Logică, există în această afirmație. Totuși, unde au plecat comuniștii, ce s-a întâmplat cu ideologia de partid? Nu se poate extermina peste noapte un regim politic și să apară din neant unul complet nou. Cel mai sigur, comuniștii s-au reinventat, într-o manieră sigură, deșteaptă, au adoptat haine noi, occidentale. Lipsurile însă, le-au rămas. Și la foarte mulți dintre ei, le-au rămas și funcțiile.
Alții ar spune că am câștigat 30 de ani. Că ne-am adunat din cenușă și ne-am făcut oameni minunați. Că prezentăm valabilitate și credibilitate în fața Europei, că am învățat multe despre cum și ce este libertatea. Indiferent de ce tabără susținem, realitatea ne obligă să fim atenți deoarece nimic nu este așa cum trebuie.
Încă nu am reușit în acești mulți ani să trecem de niște feluri de a gândi și a acționa. Încă mai avem mult de lucrat la stilul în care ne învățăm să facem politică. Ne-am obișnuit să strigăm că ne oropsește Europa și ne fură tot ce avem mai de preț. Dar primim cu mare poftă banii europeni și ne trebuie fondurile acestei Europe, altfel nu putem mișca nimic din propriile fonduri. Foarte interesant facem judecata valorii, parcă am uitat să gândim rațional.
Însă, nu e totul pierdut. Mai putem să învățăm și să folosim ceea ce învățăm. Acestea, însă, dacă ne și dorim.
Discussion about this post