Asociația „14 Decembrie 1989” Iași, Primăria Municipiului Iași și Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 au organizat mai multe manifestări prilejuite de împlinirea a 30 de ani de la începutul Revoluției Române din decembrie 1989. Programul manifestărilor a inclus o depunere de jerbe de flori la placa comemorativă din Piața Uniri, eveniment care a avut loc la ora 11.00.
Primarul municipiului Iaşi, Mihai Chirica a declarat:
Astăzi dăm startul Revoluţiei Române aşa cum a fost şi acum 30 de ani. S+a cam tot ascuns acest adevăr istoric, Revoluţia a început la Iaşi. Sigur, nu au fost focuri de armă, victime dar oamenii care au protestat atunci, care au împrăştiat manifeste au fost arestaţi, există documente istorice.Vrem să amintim că Iaşul a dat startul Revoluţiei, vrem să facem şi o trecere în revistă, ce au însemnat cei 30 de ani, ce a fost bun, ce a fost rău, cum să mergem mai departe, care sunt lucrurile care trebuie abordate
Cu două zile înainte de începutul evenimentelor la Timişoara, mii de manifeste şi multe apeluri telefonice anonime anunţau posibila desfăşurare a unui miting anticeauşist în Piaţa Unirii, o zonă centrală a oraşului. Unul dintre aceşti intelectuali, cel care va deveni şi creierul grupului şi ar fi trebuit să vorbească participanţilor alături de alţii la o adunare de protest în Piaţa Unirii la 14 decembrie, a fost inginerul Ştefan Prutianu. Acesta propune cooptarea conspirativă a câte trei alte persoane, care, la rândul lor, anunţau alţi trei oameni de încredere, fără să ştie unul de altul.
Un alt inginer care i se alătură, fiind considerat al doilea om în Frontul Popular Român (organizaţie a cărei bază a fost pusă de grupul de ingineri ieşeni din jurul lui Prutianu), este Cassian Maria Spiridon.
Aceşti ingineri, opt la număr, îşi desfăşurau activitatea la principalele uzine ieşene: Centrul de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică (CCSITUMP) din cadrul Combinatului de Utilaj Greu Iaşi, întreprinderile Metalurgica şi Nicolina. Pentru a le insufla încredere, Prutianu a lansat ideea că în fruntea acţiunii se află un grup de universitari.
O imensă comasare a forţelor de represiune în zonă, lipsa de curaj şi întârzierea sosirii unui semnal au dus la pasivitatea liderilor locali ai „acţiunii”, la disiparea posibilelor sute de participanţi şi, în consecinţă, la înăbuşirea încă din faşă a posibilelor mişcări de protest ce ar fi putut lua aceeaşi turnură ca în Banat. În ciuda acestui fapt, evenimentul este trecut în cărţile de istorie şi revendicat de actorii principali ca punct de plecare al Revoluţiei Române.
Aceştia arată că principalul câştig al acţiunii a fost comasarea pentru câteva zile a unei bune părţi a forţelor de ordine la Iaşi şi deturnarea atenţiei de la alte focare ce stăteau să izbucnească în Vest şi la Bucureşti. Cert este că a fost o primă tentativă de a începe Revoluţia aici, mai ales că serviciile de informaţii sovietice îşi desfăşurau activitatea mult mai uşor la graniţa cu Moldova Sovietică.
De fapt, există surse care dau ca sigură prezenţa la Iaşi în acele zile (fapt neconfirmat încă de cei vizaţi) a lui Ion Iliescu şi Petre Roman: primul s-ar fi aflat acasă la Victor Surdu, celălalt la un seminar pe teme de „mecanică a fluidelor”. Însă nu s-a putut confirma acest lucru de la cei doi. Vom şti, cu siguranţă, exact ce s-a întâmplat după ce întreaga documentaţie cu privire la eveniment va putea fi cercetată.
Acum, deşi au trecut 30 de ani, mulţi dintre cei care au participat la eveniment sau cunosc destule despre el preferă să nu vorbească. Principalul motiv este, cum am arătat, acela că accesul la documentele ce privesc acel episod al istoriei a fost şi este şi astăzi restrâns. Şi nici un istoric nu a încercat să-l aleagă ca temă, clarificând astfel unele lucruri şi înlăturând, fie şi parţial, aura de mister ce-l înconjoară. S-ar părea că nu se doreşte elucidarea celor petrecute atunci pentru că acest fapt ar scoate la iveală date ce nu convin celor care au preluat puterea în 1989.
Toate câte s-au povestit şi raportul comisiei parlamentare ce a cercetat (superficial) evenimentul anchetând o parte dintre participanţi, inclusiv forţele de ordine (în primii ani după Revoluţie, concluzia în 1994), combat teoria unei revolte spontane în cazul Revoluţiei Române. Pentru că, în toamna anului 1989, la Iaşi s-a pus la cale, după metodele clasice, o conspiraţie. S-ar părea că teza legată de „agenturile străine”, clamată de Ceauşescu în acele zile, are o bază reală, şi că morţii Revoluţiei, oameni nevinovaţi căzuţi în numele libertăţii, zdruncină rău conştiinţele celor care au preluat puterea în 1989. „La 14 decembrie 1989 era pregătită să izbucnească la Iaşi o acţiune de protest antidictatorială, dar aceasta a fost înăbuşită în faşă de organele de represiune”, se arată în manualul „Istoria României”, clasa a XII-a, apărut în 1994 la Editura „Didactică şi Pedagogică”.
Discussion about this post