Manipulările Revoluției din decembrie 1989(2)

  Problema intervenţiei externe

24 decembrie a fost ziua celei mai mari presiuni mediatice. Agenţia A.D.N. anunţa că în timpul nopţii au avut loc lupte violente între armată şi unităţile rămase fidele lui Ceauşescu, în Bucureşti înregistrându-se 5.000 de morţi. Atacurile porneau şi din afara graniţelor, fiind depistate elicoptere care veneau dinspre Marea Neagră, iar radarele înregistrau asemenea aparate în zeci de puncte, mai ales în Dobrogea şi Muntenia, precum şi în Oltenia, drept care artileria antiaeriană riposta cu fermitate, dar acestea reapăreau ca prin farmec.

Se părea că armata română nu putea face faţă atâtor atacuri, astfel că ministrul de Externe francez Roland Dumas cerea la 24 decembrie o „intervenţie de urgenţă” în România. El a emis şi o idee, care avea să stea la baza unei noi concepţii privind dreptul internaţional, şi anume că, atunci când era vorba despre apărarea drepturilor omului, principiul neamestecului în treburile interne ale statelor suverane nu mai este aplicabil: „Situaţia din România impune introducerea acestei noţiuni în arsenalul juridic internaţional”, a dreptului de intervenţie. Ministrul francez a solicitat intervenţia sovietică şi a celorlalte state ale Tratatului de la Varşovia în sprijinul armatei române.

În aceeaşi zi, secretarul de Stat James Baker a declarat că SUA susţine punctul de vedere al Franţei privind o intervenţie în România. La 24 decembrie, ambasadorul SUA la Moscova afirma: „Partea americană este foarte preocupată de faptul că atât conflictul dintre forţele Securităţii Statului şi unităţile armatei, cât şi numărul victimelor din rândul populaţiei civile continuă”. El voia să ştie de la primul adjunct al ministrului de Externe sovietic „dacă este complet în afara discuţiei un sprijin militar acordat de Uniunea Sovietică Frontului Salvării Naţionale din România”.

Cu toate insistenţele franceze şi americane, liderii de la Kremlin nu au dat curs acestor sugestii. Primul ministru Nikolai Rîjkov aprecia că „ar fi o mare greşeală să se trimită trupe sovietice în România, ştiut fiind că, recent [la 4 decembrie 1989], a fost condamnată trimiterea de trupe în Cehoslovacia şi Afganistan”. La rândul său, ministrul de Externe Eduard Şevardnadzne declara că propunerile făcute de americani şi francezi erau de-a dreptul „stupide”, deoarece orice amestec din partea Uniunii Sovietice l-ar transforma pe Ceauşescu într-un martir.

Ideea lansată de ministrul de Externe francez nu s-a aplicat în România, dar avea să devină o practică după 11 septembrie 2001, când SUA şi-au rezervat dreptul de a interveni oriunde pe glob, în numele combaterii terorismului „la el acasă” şi a respectării drepturilor omului. Deşi luările de poziţie din decembrie 1989 ale Franţei şi SUA erau publice, ulterior ele au fost trecute cu vederea, pentru a se putea acredita ideea că Uniunea Sovietică a intervenit în România, bac chiar a pus la cale „lovitura de stat” din 22 decembrie.

Lichidarea lui Nicolae Ceauşescu şi a Elenei Ceauşescu

TVRL a transmis, în ziua de 24 decembrie, un amplu reportaj din „oraşul măcelului, Timişoara”, stăruind asupra victimelor abia deshumate din cimitir. Imaginea cea mai şocantă, care a făcut înconjurul globului, a fost cea a unui copil, scos din pântecele mamei, omorâtă de securişti. Michel Castex aprecia că această imagine a devenit „simbolul unei dictaturi demente”.

Stăruinţa cu care reportera TVRL a ţinut să prezinte minute în şir aceste imagini, însoţite de un comentariu extrem de virulent împotriva lui Ceauşescu şi a Securităţii sale, i-au impresionat adânc pe telespectatorii din întreaga lume. Evident, acesta trebuia pedepsit pentru asemenea crime. În acelaşi timp se acredita ideea că atâta timp cât Ceauşescu era în viaţă, securiştii şi teroriştii care-i juraseră credinţă nu vor înceta să facă victime.
În dimineaţa zilei de 25 decembrie, radio Budapesta făcea un „bilanţ al genocidului”: în total, după 17 decembrie au fost împuşcate 70.000 de persoane şi 300.000 revoluţionari au fost răniţi. Aceste informaţii au fost preluate şi de alte posturi de radio şi TV, precum şi de o bună parte a presei internaţionale.

Pe fondul maximei diabolizări a lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, care au împins România spre război civil, a avut loc în ziua de 25 decembrie 1989 procesul de la Târgovişte. Procurorul maior Dan Voinea îi acuza pe Nicolae şi Elena Ceauşescu de mai multe nelegiuiri, pe primul loc fiind „genocid – peste 60.000 de victime”. Procesul s-a încheiat în mai puţin de două ore, cei doi fiind condamnaţi la moarte şi executaţi. În aceeaşi seară, TVRL a transmis secvenţe de la proces, iar în cursul nopţii imagini cu Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu răpuşi de gloanţe.