Alegerile de joi din Marea Britanie, în care Boris Johnson a avut o victorie uluitoare, au stârnit, ca orice alegeri de-altfel, reacții mixte pe rețelele de socializare, îndeosebi pe Twitter, de departe cea mai toxică platformă de social media din zilele noastre. Aici, fel de fel de non-persoane și pseudo-celebrități au început să urle și să bată din piciorușe că lor nu le convine, că de ce a ieșit Johnson și să folosească hashtag-uri de genul #NotMyPM (Nu Prim Ministrul Meu) ca să-și exprime durerea că a câștigat Johnson și nu Corbyn.
Și desigur, e dreptul tuturor să se exprime liber pe rețelele astea (mă rog, atâta doar cât să nu supere sutele de moderatori pe care îi angajează Twitter-ul pentru a stârpi orice tentativă de exprimare liberă de-aia rea), dar toate postările astea cu „vedete” care plâng sau protestează sau pe scurt, bat cu pumnul în masă că nu le convine sunt toxice.
Într-un articol pentru Daily Mail, comedianul Andrew Doyle remarcă:
Funcția de hashtag-uri de pe Twitter permite ideilor proaste să se răspândească cu o viteză îngrijorătoare. După ce rezultatele alegerilor au fost confirmate vineri, imediat au început să circule hashtag-uri cu #NotMyGovernment și #NotMyPM. Încă din 2016, de când Marea Britanie a ales să părăsească Uniunea Europeană, s-a popularizat o bătaie de joc față de orice înseamnă democrație pe rețelele de socializare și ne-a infectat și politica. Cumva, mii de utilizatori Twitter s-au convins că e democratic să ignori sau să schimbi o rezultatul zdrobitor al unor alegeri făcute în mod legal în țara noastră.
Sunt sigură că vedeți deja legăturile cu propriile noastre pățanii în România. Avem și noi astfel de pseudo-personalități care toată ziua bună ziua nu fac altceva decât să dea din gură pe rețelele de socializare, să facă politică și să agite mulțimea. Reacția asta cu #NotMyPM e fix același lucru cu copiii de grădiniță care postau în draci pe Facebook înainte de turul doi că dacă iese Dăncilă, ei își iau jucăriile și pleacă din țară.
Bineînțeles, astfel de reacții demonstrează o lipsă crasă de cultură generală și concepte de bază ale lumii în care trăim. Conform definiției din dicționar a democrației, astfel de alegeri sunt legale, iar colectivul trebuie să se supună deciziei majoritare, chiar dacă unii nu sunt de acord.
Cum foarte bine punctează Doyle, e o boală care s-a răspândit încă de la alegerea lui Donald Trump ca Președinte al Americii. Atunci ca și acum, zeci de mii de răsfățați progresiști au început să plângă pe Twitter că lor nu le convine, și în loc să li se explice clar că așa se desfășoară țara democratică în care au ales să trăiască, ei și-au găsit alți inculți care să le dea apă la moară.
Și ar putea fi ignorați, însă ei sunt mulți, iar o mulțime de oameni proști și manipulabili e incredibil de periculoasă.
Discussion about this post