16 decembrie 1989. 30 de ani de la începutul Revoluției la Timișoara

Cu o zi înainte, așadar în 15 decembrie, sute de enoriași ai pastorului reformat Laszlo Tokes, autor al unor comentarii critice la adresa regimului, s-au adunat în centrul orașului și au aprins lumânări, pentru ca Tokes să nu fie evacuat și mutat în altă localitate.

Chiar dacă mulți consideră că 15 decembrie ar fi începutul Revoluției Române, după toată desfășurarea de evenimente din decembrie 89, Proclamația de la Timișoara, document recunoscut de sutele de asociații civice și de mare parte din populație, a fixat ca debut al Revoluției Române 16 decembrie 1989. S-a propus chiar ca această dată să devină Ziua Națională a României.

Scânteia Revoluției din 1989 de la Timișoara a fost protestul organizat în 16 Decembrie, pe strada Timotei Cipariu, față de decizia de mutare a pastorului reformat Laszlo Tokes din oraș. Timișorenii adunați în fața casei lui Tokes au simțit că e momentul lor. Timișorenii doreau răsturnarea regimului comunist și câștigarea libertății.

Protestele au continuat în ziua următoare, 17 decembrie. Protestatarii au intrat în Comitetul Județean și au aruncat pe fereastră documentele partidului, broșurile de propagandă, scrierile lui Ceaușescu și alte simboluri ale puterii comuniste.

Între timp, la București, pe 17 decembrie 1989, Ceaușescu a obținut din partea CPEx aprobarea folosirii forței pentru înăbușirea revoluției de la Timișoara.

În dimineața zilei de 18 decembrie, centrul Timișoarei era păzit de soldați și agenți de Securitate în haine civile. Primarul orașului Timișoara, Petre Moț, a decretat legea marțială, interzicând populației să circule în grupuri mai mari de două persoane.

Sfidând interdicțiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, unde au fluturat drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Așteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte „Deșteaptă-te, române!”, un vechi cântec patriotic care fusese interzis din 1947. Într-adevăr s-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alții au fost răniți grav, în timp ce unii au avut norocul să scape.

În aceeași seară, 43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrație, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean, au fost sustrase de la morga spitalului și duse la București pentru ca urmele represiunii să fie șterse.

Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul „Cenușa” din București, cenușa a fost colectată în patru pubele de gunoi și ulterior deversată într-o gură de canal aflată pe raza localității Popești-Leordeni, Ilfov.

Pe 21 decembrie, Nicolae Ceauşescu a convocat un miting în faţa Comitetului Central al PCR, în cursul căruia urma să fie înfierată atitudinea protestatarilor de la Timişoara.

Mitingul a fost întrerupt de grupuri de protestatari care au fost dispersaţi de forţele de ordine. Ulterior, participanţii la miting, cărora li s-au alăturat şi alţi bucureşteni, s-au regrupat în faţa Hotelului Intercontinental, în Piaţa Universităţii şi în apropierea Ambasadei SUA.

În cursul nopţii s-a tras cu muniţie de război în demonstranţi şi apoi s-a degajat terenul cu ajutorul blindatelor.

Președintele ALTAR, Virgil Hosu, revoluționar timișorean, își aduce aminte că în acel moment toți se gândeau la libertatea deplină și prosperitate pentru tânăra generație, acestea fiind de fapt cauzele izbucnirii Revoluției din 1989.

Marian Melinte, arestat în Decembrie 1989, susține că răsturnarea regimului comunist se putea face doar în forță. Marian Melinte își reamintește că lumea știa ce s-a întâmplat în țările fostului lagăr comunist și spera că și în țara noastră se vor petrece lucrurile la fel, însă realitatea a dovedit că a fost necesară o altă cale pentru că Ceaușescu era mult mai îndoctrinat decât ceilalți lideri comuniști.

Raportat la așteptările cu care românii au intrat în Revoluție, Vasile Conisceac, un alt timișorean arestat la Revoluție susține că așteptările din Decembrie 89 au fost mari, dar dezamăgirea este mult mai mare.

Președintele Asociației ALTAR, Virgil Hosu, susține că Revoluția nu s-a încheiat în Decembrie 1989, fiind nevoie ca Revoluția să continue zi de zi, prin schimbarea noastră și a societății în care trăim.