Nivelul de toleranță și corectitudine politică din Suedia este deja bine-cunoscut, o țară care primește imigranții cu brațele deschise, renunță de bună voie la valori și tradiții în favoarea Koranului și pentru „încurajarea diversității” și în care nu trece zi în care să nu se vorbească despre comunitatea LGBT. O țară în care peste 90% din atacurile armate sunt opera imigranților.
În mod clar, o țară-experiment, în care crezurile extremei stângi au fost impuse ca nicăieri altundeva.
Și deși a mers o vreme, ea este în sine un experiment ratat.
Țara pare să se fi trezit la realitate, însă e foarte posibil ca această trezire să fi venit prea târziu. În ultimele luni, partidul conservator Sverigedemokraterna (Democrații Suedezi) s-a bucurat de o popularitate nemaivăzută. Până nu demult, Democrații erau respinși ca fiind niște „extremiști rasiști”, însă un sondaj realizat în luna decembrie a arătat că ei sunt la doar 0,2% distanță de actualul partid la putere, Social-Democrații, conduși de prim-ministrul Stefan Lofven.
Liderul Democrațiilor Suedezi, Jimmie Akesson, a avut grijă să distanțeze partidul în forma sa actuală de rădăcinile sale extremiste. Astăzi, Democrații Suedezi prezintă un front curat, populist care caută reîntregirea Suediei, iar recenta lor popularitate sugerează că poporul suedez asta dorește.
Și la urma urmei, cine-i poate învinovăți? Astăzi, Suedia e cutremurată de crimă, oameni uciși, asalt și violuri. Din 2015, rata crimelor s-a dublat, iar poliția suedeză a identificat cel puțin 50 de cartiere în care trăiesc mai mult imigranți și a declarat aceste zone ca fiind periculoase, sfătuind suedezii să stea departe.
Cum vine asta, să fii dat afară din propria țară?
Iar popularitatea lui Akesson fix acestui val de crime i se datorează.
„Noi ne amintim o altfel de Suedie, o viață de zi cu zi unde crimele existau, bineînțeles, dar nu erau atât de aproape sau atât de brutale ca astea,” scria Akesson luna trecută, punând punctul pe i pentru mulți suedezi.
E greu de știut dacă Suedia se mai poate salva, însă cât asta rămâne de văzut, ea vine în primul rând ca o lecție pentru celelalte țări europene, încurajate să îmbrățișeze „toleranța” și imigranții. Aici se ajunge, cu crime, violuri și zone în care ți-e interzis să intri în propria țară, cu oameni buni trăind cu frica de a ieși la magazin ziua în amiaza mare.
Discussion about this post