„Primul radical din istorie, care s-a ridicat împotriva sistemului și a făcut-o atât de eficient încât și-a câștigat propriul regat, este Lucifer”. Sunt vorbele unui personaj pe cât de obscur, pe atât de influent căci acest admirator al Satanei, americanul Saul Alinsky, este ideologul admirat de exponenți de marcă ai curentului progresist neo-bolșevic, printre care se numără George Soros, Hillary Clinton și Barack Obama.
Fiul unor imigranți din Rusia, Saul Alinsky (1909-1972) a rămas celebru pentru o carte apărută în 1946, „Deșteptarea pentru Radicali”, completată „Reguli pentru Radicali” (1971), un fel de Biblie a agitatorilor politici.
Cele 12 reguli ale luptei politice pentru construirea unui paradis socialist concepute de Saul Alinsky sunt folosite și astăzi cu mare succes de activiștii păstoriți de George Soros, ascunși prin diverse organizații non-guvernamentale și „apolitice”.
Iată, de exemplu, prima regulă a bunului revoluționar:
„Puterea nu este doar ceea ce ai, ci ceea ce crede adversarul că ai.” Puterea în viziunea lui Alinsky, înseamnă bani – ceea nu-i lipsește unuia ca Soros -, dar și oameni – sunt destui idioți utili gata să se alăture cauzei, iar prin mediatizarea excesivă sunt făcuți să pară armate.
Nu ieși niciodată din aria de expertiză a oamenilor tăi. Altfel spus dă-le să rumege idei simple, pe care să le poată înțelege.
De o importanță excepțională apare regula numărul 5: Ridiculizarea este cea mai puternică armă a unui om. Mai ales într-o epocă a comunicării, a rețelelor sociale, ridiculizarea adversarului este extrem de eficace, batjocura se propagă masiv într-un timp record. Indiferent cine ce idei contrare doctrinei globaliste ar avea poate fi rapid atacat și făcut în toate felurile.
Aceasta merge mână-n mână cu regula care urmează: „O bună tactică este aceea pe care oamenii tăi o apreciază” – și ce apreciază lumea mai mult decât spiritul de turmă? Să ne unim și să ne batem joc de cei ce nu gândesc ca noi.
Pentru ca acțiunea să aibă succes, mai spune Alinsky, este important „să menții presiunea constant asupra țintei vizate”.
Modelul este explicat și în regula 12 – „Alege ținta, îngheaț-o, personalizeaz-o și polatizează lumea”. Altfel spus, izolează un personaj, întoarce lumea împotriva sa, lasă-l fără sprijin. Atacul la persoană este mult mai eficient decât atacul contra unei instituții, de pildă. O instituție este ceva impersonal, mai greu de atras ura publică împotriva sa. La fel și batjocura, o instituție ca atare nu va suferi de pe urma insultelor, dar un om, da.
(Dacă ne gândim la peisajul politic autohton, este ușor să recunoaștem modelul Alinsky în acțiune, începând cu foarte populara strigătură a protestatarilor „M**e X”, unde X au fost pe rând Ponta, Dragnea și Dăncilă.)
O caracteristică a modelului Alinsky este aceea că el analizează cum trebuie să se dea lupta, mai puțin explică de ce, în ce scop. Oamenii înrolați în mișcarea globalistă nu au nevoie de explicații clare de ce trebui să lupte contra sistemului și cu ce va fi înlocuit. Cu siguranță, manipulatorii din umbră au scopuri precise, dar pentru mase e suficient să le lași să-și imagineze că luptă pentru ce vor. Așa se și explică de ce în mișcarea globalistă sunt subsumate grupări atât de diverse – feministele cu ale lor, ecologiștii cu planeta, socialiștii cu abolirea proprietății, minoritățile sexuale cu ce le doare.
Poate ar fi interesant de menționat că Alinski și-a petrecut tinerețea la Chicago, în anii de glorie ai temutului gangster Al Capone, făcând parte dintre apropiații mafiotului, de la care foarte probabil a și învățat cum să te impui în societate. În mod incredibil, acest personaj respingător a fost mentorul lui Hillary Clinton, care și-a scris diploma de licență pe „modelul Alinsky”. Un admirator al lui Alinsky este și fostul președinte american Barack Obama, care a activat în perioada studenției într-o asociație de promovare a ideologiei lăsate moștenire de Alinsky. Nu e de mirare că miliardarul George Soros a pompat fonduri uriașe în campaniile electorale ale celor doi învățăcei ai ideologului comunist.
(În zilele următoare, vom continua analiza moștenirii ideologice a lui Saul Alinsky, pentru a vedea cume este ea aplicată în zilele noastre.)
Discussion about this post