…doar că în ziua de astăzi, suntem împinși să credem exact opusul. În America, în Regatul Unit, chiar și în România – vrei să aperi valorile, istoria și pământul? Atunci ești un fascist nenorocit care urăște diversitatea și orice fel de străin. În țara noastră, am auzit-o de nenumărate ori. A, îți pasă mai mult de interesele României decât ale Uniunii Europene? Ești comunist, clar.
Dar să spui așa ceva e la fel de absurd ca și când ai spune că ești un sexist nenorocit dacă ești însurat și nu te încurci cu alte femei. E un argument fără sens care vrea doar să submineze dragostea de țară, să-ți insufle idea că e greșit să-ți iubești țara. Însă fix dragostea asta, fix mândria națională e ce i-a împins pe strămoșii noștri să apere și să se revolte împotriva țărilor „mai mari” care ar fi vrut să ne domine. Dacă nu ar fi existat naționalism, nu ar fi existat astăzi nici România.
Naționalismul obișnuia să fie o virtute, un motiv de mândrie, însă astăzi, este o insultă și o sursă necontenită de rușine. Aici, ca peste tot în lume.
Citeam adineauri despre „Complotul împotriva Americii”, un serial marca HBO ce urmează să se lanseze în Statele Unite, serial care echivalează dragostea de țară cu rasismul, anti-semitismul și fascismul. Serialul, care se bazează pe romanul omonim al lui Philip Roth, și se folosește de cele 2 minute ale trailerului pentru a lovi în administrația prezidențială a lui Donald Trump și pentru a ataca politica sa „America Întâi” (America First), care impune urmărirea intereselor naționale în relațiile politice externe.
Ai spune că e bine, că e perfect normal ca o țară să-și urmărească propriile interese în politica externă și că așa se face de când lumea. Dar nu, aparent este nazist să faci asta și încurajează ura.
Și acuzația asta nu i se aplică doar lui Trump, ci tuturor liderilor care urmăresc interesele naționale peste interesele globaliste. Matteo Salvini, alt fascist nenorocit. Viktor Orban, încă unul. În ziua de astăzi, nu se cade să fii naționalist și se fabrică foarte multă propagandă care încearcă să te facă să te simți vinovat pentru propriul patriotism.
Dar dragostea de țară nu înseamnă ura față de alte țări. Înseamnă, într-adevăr, că dacă ești forțat să alegi între binele țării tale și al țării vecine, vei alege țara ta, iar asta se cheamă instinct de supraviețuire. Oamenii „drăguți” care aleg binele altuia asupra lor sunt, în sine, oameni slabi care nu sunt programați să supraviețuiască.
Putem vedea clar asta în criza imigranților ce au năvălit peste Europa. Ei nu sunt dispuși să renunțe la religia și obiceiurile lor (chiar dacă barbare), ei nu sunt dispuși să facă vreun compromis pentru a plăcea țării gazdă. Țara gazdă, în schimb, face tot ce poate pentru a-i face să se simtă „bine veniți”. Și tot țara gazdă vede apoi că rata de bătăi, atacuri, hoții și violuri i-a crescut incredibil. Tot țara gazdă se trezește că trebuie să ceară permisiune de la imigrant dacă vrea să-și ureze „Crăciun fericit” sau să-și respecte propriile tradiții și obiceiuri.
Nu vă lăsați „învinovățiți” în a vă abandona țara. Ea are nevoie de voi, de patrioți și de naționaliști, chiar dacă drumul vostru nu va fi mereu pavat cu roze.
Discussion about this post