De câteva zile încoace, mersul la părinți și la bunici ai devenit un subiect tabu. Nu mai putem merge, de frică să nu îi îmbolnăvim sau să nu ne expunem pe noi înșine la virus. Distanțarea socială. Și ce dacă bunicul n-a mai văzut chip de om de două săptămâni pentru că trăiește izolat și deja gârbovit de singurătatea vârstei înaintate? Și ce dacă riscă să moară în somn, la fel ca de corona, și poate ar prefera să-și vadă nepotul o ultimă oară?
Trăim vremuri grele, și ca atare, trebuie să luăm măsuri drastice. Ne-am distanțat de bătrâni. Pentru binele lor, de altfel. Și uite-i, ai naibii, cu câtă poftă ies pe stradă, nerecunoscători pentru sacrificiul nostru.
Cum nu avem unde să ne conectăm social, ne vărsăm ofurile pe Facebook, și în câteva zile, deja am văzut destule postări de la indivizi și individe undeva la 30-40 de ani, în care țipă, urlă, înjură și se-nfurie. Cum îndrăznesc, măi, bătrânii ăștia neisprăviți să ardă gazul în fața blocului când EU nu am mai ieșit de trei zile din casă? Pentru ei, domne, pentru ei, nu pentru mine.
Am văzut poze cu bătrâni în STB (fără mască, să nu mai spunem) cu texte de genul „stați bă boșorogilor acasă că ce, credeți că io nu m-aș bucura de primăvara asta dacă n-aș fi așa un cetățean cu simț civic?”
Adineauri mi-a trecut pe sub ochi o mămică ofuscată că de ce ies toate babele pe bancă în fața blocului când ea duce copilul pe acoperiș să ia aer, și asta de dragul lor?
Cu alte cuvinte, nu mai este vorba de un efort social de a stăvili răspândirea virusului, ci de aceeași veche încercare de a primi niște atenție. Să-ți fie recunoscători vârstnicii că nu ieși din casă? Dar ce, te-au pus ei? Te-au rugat ei, „du-ți, cucoană, copilul pe acoperiș”? Nu.
Toată ideea asta cu „să stăm în casă să protejăm bătrânii” e o insultă voalată la adresa acestor oameni. S-o luăm logic. Scrie peste tot, a zis la fiecare post de televiziune, post de radio, a scris în orice ziar și așa mai departe – bătrânii, bolnavii și oamenii cu sistemul imunitar slăbit riscă mult mai mult în fața coronavirusului.
Trebuie să fii ori profund tălâmb ori profund ramolit să nu înțelegi că dacă tu, ca pensionar în vârsta de 82 de ani, ieși astăzi pe stradă, riști să iei COVID și să mori. Putem deci presupune că bătrâneii din STB și de jos, de pe bancă, sunt conștienți că e un risc. Iar dacă ei vor să iasă și să se expună acestui risc din oricare motiv, ce te doare pe tine, băi, eroino de pe Facebook?
Bătrânii, doar pentru că sunt vulnerabili, nu îți aparțin, iar ce fac cu viața lor e decizia lor. Logic, nu?
Se caută foarte mult dezbinarea generaților. Feriți-vă de părinți și bunici. Ia uitați-vă la toți bătrânii ăștia care ies ca nesimțiții când voi stați în casă de dragul lor, hai să ne luăm de ei. Și uite așa se mai subțiază puțin liantul social dintre generații. Și așa se urmărește dezbinarea populației și dezumanizarea bătrânului de rând. Bătrânii, în lumea noastră atât de luminată, nu au drepturi și sunt tratați ca o povară.
Iar tot ce face virusul ăsta, din punctul ăsta de vedere, e să slăbească și mai mult niște legături deja precare. Nu se mai poate vorbi astăzi despre respectul față de oamenii mai în vârstă decât tine. Astăzi se vorbește în termeni de „ei” și de „noi”.
„Noi” stăm acasă pentru ca „ei” să nu se îmbolnăvească. Sau altfel spus, „ei” ar trebui să ne fie „nouă” recunoscători pentru efortul depus. La o adică, o dată ieșim și noi pe stradă și atunci or vedea bătrânii ăștia.
Discussion about this post