Salariile angajaților din industria alimentară sunt mai mici decât ajutorul de șomaj tehnic și în timp ce romanii sunt săraci și au rămas fără bani, politicienii noștri joacă plafonarea prețurilor la alimente la Curtea Constituțional, se arată într-o scrisoare deschisă adresată premierului Orban de Federația Națională a Sindicatelor din Industria Alimentară SINDALIMENTA, prin intermediul președintelui Dragoș Frumosu.
SCRISOARE DESCHISĂ PRIMULUI MINISTRU AL ROMÂNIEI
Domnule Prim Ministru, deși primul instinct a fost să gândesc optimist, considerând că vor veni și vremuri mai bune pe care generația mea le așteaptă de mulți ani, gândul că nu ați înțeles sau poate nu ați vrut să înțelegeți întrebarea mea m-a determinat să vă explic public situația.
În urmă cu aproximativ 10 zile am adresat o solicitare Guvernului României care, în mare parte, consta în:
- Eliminarea taxelor şi impozitelor pentru societăţile din industria alimentară pentru o perioadă de 6 luni;
- Scutirea de la plata taxelor pe salariu pentru o perioadă de 6 luni în cazul angajaţilor din industria alimentară, pentru a putea să-i menținem.
- Stoparea exporturilor de materie primă pentru industria alimentară şi încurajarea importurilor pentru acest sector;
- Sprijinirea sectorului de procesare a cărnii prin acordarea de subvenții;
Și asta în condițiile în care astăzi România are nevoie, în principal, în afară de măsuri de sprijinire pentru economie, de spitale, medici, cadre medicale si alimente. Potențialul industriei alimentare româesti ne-ar putea oferi posibilitatea să reajungem pe rafturile magazinelor cu produsele noastre.
Reacțiile nu au apărut sau au fost făcute câteva interpretări care nu au legătură cu majoritatea salariilor de mizerie ale angajaților din industria alimentară, cu sărăcia reală a românilor, drept pentru care am decis să vă pun o întrebare la emisiunea tv la care ați participat, duminică, 05.04.2020, ora 20,00.
Răspunsul dat de dumneavoastră cum ca astăzi nu ne mai obligă nimeni să venim la muncă decât pentru a câștiga un salariu, nu se potrivește întrebării.
Întrebarea făcea referire la salariul de mizerie pe care angajații din industria alimentară îl câștigă: 1.700-1.800 de lei, la faptul că ei sunt obligați, în primul rând, să vină la muncă și să producă alimente de calitate și ieftine pentru populație, este o obligație morală. Am precizat că majoritatea angajaților provin din satele și comunele învecinate, riscul de îmbolnăvire prezintă un grad ridicat, forța de muncă din industrie lipsește, iar valoarea ajutorului de șomaj este mai mare decât salariile lor nete. Și știți de ce? Sunt sigur ca nu, fiindcă sunteți cu toții rupți de realitățile din această țară, mai ales de cele de ordin social.
Ceea ce se întâmplă are câteva cauze:
– clasa politică a creat prin legea salarizării o mare discrepanță între sectorul bugetar și cel privat, ultimul fiind cel care cotizează cel mai mult la bugetul României;
– de aproape 9 ani promiteți cu toții, de fiecare dată când veniți la guvernare că veți modifica Legea nr. 62, Legea Dialogului Social, care din anul 2011, atunci când a fost modificata la solicitarea mai multor investitori străini, a făcut ca 70% din lucrătorii români sa vină la lucru numai ca să aibă de unde se întoarce, să aibă un venit sub nevoile firești pentru întreținerea familiei, să fie lipsiți de drepturi. Legea are articole contradictorii, iar campania împotriva celor nemulțumiți, dar cu mai mult curaj “așeaptă mulți la poartă sau aducem forța de muncă din Nepal”, a indus teama pierderii locurilor de muncă.
Domnule Prim Ministru, în sectorul privat din România nu există mai mult de 2-3 reprezentativități sau mai mult de 3-4 Contracte Colective de Munca înregistrate la nivelul sectoarelor de activitate.
Nimeni nu a mișcat un deget și legea a rămas aceeași. Personal voi face dovada înaintării unui proiect de modificare a acestei legi tuturor partidelor politice, comisiilor parlamentare, ministerului Muncii, guvernului de acum un an, la care nu am primit nici un răspuns. Acest lucru dovedește indiferența față de sectorul privat și interesul numai pentru obținerea de voturi din cealaltă parte.
In concluzie domnule Prim Ministru, în condițiile în care angajații din industria alimentară primesc un salariu net de 1.700-1.800 lei lunar, când majoritatea lor provin din satele și comunele limitrofe marilor orașe, fiind supuși permanent riscului îmbolnăvirii, v-am solicitat, în numele organizației pe care o reprezint, ca pentru o perioadă de 6 luni, taxele și impozitele acestora să fie eliminate, astfel încât salariul lor net să crească, iar fabricile sa aibă garanția păstrării angajaților. Altfel, multe companii vor închide, angajații vor intra în șomaj tehnic, și, probabil, imediat mulți vor pleca din țară pentru un salariu mai mare, mai ales când Germania și Italia cer acum forță de muncă, având nevoie de oameni în agricultură. Facem aceeași mare greșeală și prin absența luării unor măsuri care să încurajeze economia, îi gonim din țară și ne vom plânge în continuare de lipsa forței de muncă.
Plafonarea preturilor la produsele alimentare este o măsură socială de mare importanță pentru sănătatea românilor, care să vină în sprijinul veniturilor fiecărei familii,dar și în favoarea menținerii consumului și nu a reducerii lui, care altfel poate arunca în aer industria alimentară, mai ales ca multe alimente vin din import, la prețuri mai mici.
O ultima parte a întrebării mele făcea referire la un articol din Ordonanța nr. 32, privind acordarea șomajului tehnic și anume:
La articolul XI, după alineatul (8) se introduc cinci noi alineate, alineatele (9)-(13), cu următorul cuprins pentru alin (9):
(9) În situația în care un angajat are încheiate mai multe contracte individuale de muncă din care cel puțin un contract cu normă întreagă este activ pe perioada instituirii stării de urgență, acesta nu beneficiază de indemnizația prevăzută la alin. (1).
Asta înseamnă că dacă un angajat are mai multe contracte cu timp parțial și unul dintre angajatori suspendă activitatea pe perioada stării de urgență, poate primi șomaj tehnic. Într-o astfel de situație, un angajat cu două contracte de muncă cu timp parțial poate câștiga venituri substanțiale, plus șomajul tehnic. Venitul multora poate fi dublu sau triplu față de cel din industria alimentară. Sper ca aceasta eroare sa fie îndreptată în ședința de guvern de astăzi, cu posibilitatea de a face corectura în REVISAL, așa cum am discutat cu d-na ministru Alexandru.
Mai cred că acum ați înțeles atât ceea ce înseamnă obligativitatea, cât și o parte din nevoile industriei alimentare românesti; multe dintre produsele acesteia sunt strategice.
Domnule Prim Ministru, cred că este momentul ca toată clasa politică să lase luptele din spatele ușilor, să dispară pentru moment dorința alegerilor, indiferent care ar fi, iar dumneavoastră alături de ceilalți reprezentanți ai Guvernului României să vă puneți priceperea în folosul românilor și României. V-ati asumat conducerea acestei țări și consider că este momentul să și dovediți că sunteți în stare să faceți acest lucru. Înlocuiți incompetența și prostia cu inteligența, profesionalism și responsabilitate.
PRESEDINTE SINDALIMENTA,
Dragoș FRUMOSU
Discussion about this post