Miercuri este ziua în care se pune în mișcare infernala mașinărie a prinderii și uciderii lui Iisus. Acum, autoritățile iudaice, speriate de predicile lui Iisus în templu, hotărăsc să-l prindă pe furiș pentru a nu stârni revolta mulțimii și să-l lichideze. Soluţia concretă vine însă de la un ucenic al acestuia, Iuda, supranumit Iscariotul.
Tot în această zi s-a petrecut o scenă deopotrivă ciudată şi memorabilă, situată de evanghelistul Marcu în casa unui lepros din Betania, numit Lazăr. Scena e cunoscută de tradiţie sub numele de „ungerea din Betania”, după numele unei localități din Ierusalim. Conform relatării lui Marcu, în camera în care mâncau Iisus şi ucenicii intră o femeie ţinând în mâini un vas de alabastru plin cu nard, un parfum extrem de scump. Femeia sparge vasul şi varsă parfumul peste capul lui Iisus. Gestul femeii stârneşte dezaprobarea ucenicilor şi mai cu seamă a lui Iuda care, conform relatării evanghelistului Ioan, avea funcţia de „contabil” al comunităţii, adică „ţinea punga” pentru cheltuielile comune.
Ucenicii ar fi preferat ca nardul, parfumul, să fie vândut și nu risipit, iar banii să fie împărţiţi săracilor. Enervat, Iuda pleacă şi le propune autorităţilor iudaice predarea lui Isus.
În ce-l priveşte pe Iuda, trebuie spus că portretul lui diferă de la evanghelist la evanghelist. Ioan îi este cel mai potrivnic, mergând până la diabolizarea sa. Matei e rezervat. El vorbeşte despre remuşcările care l-au cuprins pe fostul apostol aflând de sinuciderea lui Iuda, după ce restituise iudeilor faimoşii treizeci de arginţi.
Revenind la ziua de miercuri, Iuda le promite căpeteniilor iudaice predarea lui Iisus. Verbul grecesc folosit de toţi evangheliştii înseamnă exact „a preda”, nu „a trăda”, așa cum s-a impus ulterior. Apoi, Iuda se întoarce în comunitatea apostolilor pentru a participa împreună la Cina de Taină.
Contrastul dintre femeia păcătoasă, care își recunoaște păcatul și devine prima mironosiță, ungându-L cu mir pe Hristos, și Iuda, care își ascunde păcatul
Care este semnificația bogată a mirului, preparat în Biserică sub forma Sfântului și Marelui Mir
Cu acesta se sfințește altarul bisericilor, care închipuie Mormântul Mântuitorului, și se ung și cei care, botezați în apă și în Duh Sfânt, devin părtași la moartea și la Învierea Domnului. Mireasma deosebită a mirului de mare preț simbolizează prezența Duhului Sfânt în omul credincios, spune părintele Nicușor Beldiman. De aceea și moaștele sfinților emană acest miros.
„După cum harul Duhului Sfânt era prezent în trupul lui Hristos pe când se afla în mormânt și L-a păstrat nestricăcios, tot așa, harul Duhului Sfânt pecetluiește pe unii dintre sfinți cu nestricăciunea osemintelor și cu parfumul minunat la prezenței harului divin în omul duhovnicesc care a trăit în sfințenie conform Evangheliei lui Iisus Hristos.”
Ceea ce are importanță este contrastul dintre starea duhovnicească a femeii și starea de păcat a lui Iuda: „Aceea se bucura turnând mirul de mult preț, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preț; aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acesta se despărțea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmașului”.
Conform Sfântului Ioan Gură de Aur, gestul femeii arată că aceasta îl recunoaște pe Hristos ca Dumnezeu, a amintit clericul.
„Așadar Biserica ne așază în față chipul femeii păcătoase, care se pocăiește, și chipul lui Iuda, care trădează… Hristos, aflându-se în Grădina Ghetsimani, este sărutat de Iuda pe obraz. Sărutul femeii păcătoase se transformă în mântuirea ei, iar cel al lui Iuda în pierderea acestuia”, a spus părintele Nicușor Beldiman.
„Femeia păcătoasă își recunoaște păcatul, în timp ce Iuda îl ascunde. Femeia păcătoasă nu-și pierde nădejdea în Mântuitorul Hristos și în iertarea păcatelor ei, pe când Iuda, constatând trădarea care l-a definit, cade în deznădejde și se spânzură”.
Din exemplul pozitiv al femeii păcătoase învățăm „dărnicia, respectul, recunoștința și empatia”, iar din exemplul negativ al lui Iuda învățăm „să nu dăm niciodată prioritate celor materiale înaintea celor spirituale”, a adăugat părintele.
„De ce? Pentru că sufletul omului, creat după chipul lui Dumnezeu cel veșnic și nesfârșit, este atât de dornic de iubire veșnică și nesfârșită, încât nimic din lumea aceasta materială, limitată și trecătoare, nu-l poate mulțumi pe deplin.”
„Astfel, mirul de mare preț este sufletul drept-credincios și sufletul curățit de păcate. Sufletul nostru curățit de păcate și luminat de fapte bune se dăruiește lui Hristos ca mir de mare preț”, a spus pr. Beldiman în încheierea cuvântului său.
Discussion about this post