Ce se întâmplă cu Marcel Ciolacu?

„Românii aşteaptă de la principalul partid de Opoziţie să-i salveze în Parlament din dictatura pe şest la care se dedă Klaus Iohannis prelungind starea de alertă”, scrie jurnalistul Ion Cristoiu într-o analiză pe marginea jocurilor politice cu starea de alertă.

În opinia reputatului analist, PSD mimează doar opoziția, dar de votat, va vota prelungirea stării de alertă pentru a nu le da prilej liberalilor și lingăilor din presa miluită pentru a scoate coronavirusul de la naftalină și pentru a da vina pe social-democrați că sunt iresponsabili.

Foarte posibil să fie așa, dar, pe de altă parte, șovăielile din politica PSD seamănă izbitor cu nesiguranța afișată de Marcel Ciolacu în ieșirile publice din ultima vreme. Dacă te uiți la declarațiile recente ale liderului PSD, vezi un om care pare foarte obosit și își găsește cu greu cuvintele. Două-trei vorbe, pauză, apoi mai scoate câteva cuvinte – un spectacol care te face să te întrebi ce se întâmplă cu Marcel Ciolacu. Pentru un politician care se pregătește să candideze oficial la șefia unui partid important, Marcel Ciolacu nu are deloc verva necesară. A fost desigur, incidentul cu aproape leșinul liderului social-democrat, prea puțin explicat public. Situația pare destul de delicată și au început să umble zvonuri că liderul social-democrat ar putea fi ținta unui atac ocult, poate cu arme electromagnetice, dacă nu chiar mai rău. La cât de apatic se prezintă Marcel Ciolacu nu ar fi exclus să fie ceva chiar mai grav. În definitiv, cât de greu este să plasezi o sursă radioactivă în biroul liderului PSD?

Despre atacurile energetice s-a mai vorbit în 2010 în timpul duelului electoral dintre Mircea Geoană și Traian Băsescu. La vremea aceea, Mihaela Geoană spunea că soțul ei a fost ținta unui atac energetic în timpul dezbaterii cu Băsescu. De ce nu s-ar întâmpla același lucru și acum? Klaus Iohannis este moștenitorul de drept al lui Traian Băsescu, iar scopul rămâne același – distrugerea opoziției din România astfel încât cei aflați la putere să poată face ce jocuri doresc. Față de 2010 situația este mult mai gravă acum când neomarxiștii par să fi lansat bătălia finală împotriva forțelor conservatoare și a ideii de stat național. Am fi avut nevoie mai multe decât oricând de o opoziție puternică, în stare să se opună distrugerii țării și anulării libertăților în numele unei epidemii umflate cu pompa de profeții apocalipsei. Ori tocmai acum, PSD se prezintă cu un lider vlăguit care abia își găsește cuvintele.

Dacă privim în urmă vom vedea că Partidul Social Democrat a fost permanent ținta a fel de fel de atacuri, liderii săi fiind înlăturați unul câte unul. Oare se întâmplă același lucru și cu Marcel Ciolacu?