Muntele este frumos, impunător prin el însuși. Peisaje atât de variate, atât de armonioase sunt principala bucurie pe care acesta ne-o oferă. De multe ori, celor ce-l iubesc, muntele le oferă adevărate spectacole armonizate cu anotimpul, ora: covoare de flori, împletituri de pâraie, apusuri de soare, raze de lună, broboane de rouă, arcușuri de vânt, cuverturi de zăpadă, etc.
Din această categorie face parte și spectaculoasa mare de nori. Priveliștea ne vrăjește, ne umple de admirație. Puține spectacole pot fi comparate cu strălucirea crestelor însorite peste o mare de nori în roșiaticul asfințit de Soare.
Nu doar turiștii și alpiniștii, ci și oamenii de știință au fost profund impresionați de acest spectacol al muntelui. Aceștia afirmă că „marea de nori este una dintre cele mai uluitoare priveliști montane. Valurile de nori sunt luminate până la strălucire de soarele de deasupra. Mai răsare, ici colo, câte-un vârf semeț, ca o insulă neagră similară cu cea pe care stai tu acum. Apoi marea se agită. Soarele și vântul îi măresc neastâmpărul, insulele devin peninsule, potopul se retrage în lungul văilor.”
Imaginea aceasta nu se vrea doar admirată, ci este o invitație pentru fiecare să se imagineze pentru câteva secunde în unele din locurile faimoase pentru acest fenomen: munții Retezat (Piatra Bucurei), munții Făgăraș (Fereastra Zmeilor), munții Bucegi (Brâna Caprelor), munții Ceahlău (Piatra Detunată), munții Gutâi (Creasta Cocoșului), sau chiar vestitul Mont Blanc. Acestea se pot vizita, fiind adevărate comori din punctul de vedere al priveliștii. Da, ați auzit bine! Puteți găsi priveliști care să-ți taie răsuflarea și aici, în România.
Avem atâtea locuri în Carpați de unde putem să admirăm fascinantele spectacole de pe scena montană, unde ne putem „încărca” bateriile sufletului, unde putem să ne aprovizionăm cu acele vitamine ce lipsesc vieții printre betoanele orașelor, liniștea și pacea, acea armonie, acel frumos pentru care am fost, de fapt, creați.
Discussion about this post