Legea izolării și carantinei concepută de Raed Arafat este o aberație juridică, pe care PSD are datoria de a o respinge sau de a o rescrie astfel încât să nu se ajungă la instaurarea unei dictaturi medicale în România, scrie analistul Ion Cristoiu pe blogul personal. Care este legătura bolnavă dintre „odiosul Raed Arafat” și tot mai ștersul lider PSD Marcel Ciolacu, aflați din analiza lui Ion Cristoiu pe care o prezentăm integral.
Pentru Marcel Ciolacu, întîlnirea de joi dimineață cu Raed Arafat a fost mai ceva ca pentru Moise întîlnirea cu Dumnezeu de pe Muntele Sinai
„Marți 7 iulie 2020, Guvernul a trimis Camerei Deputaților, spre dezbatere și votare, în procedură de urgență, Proiectul Legii privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic.
Conducerea Camerei, dominată de PSD, se precipită să aprobe procedura de urgență cerută de Guvernul ultraminoritar PNL.
Mai ceva decît dacă ar fi fost dominată de PNL!
Din chiar clipa cînd textul a fost dat publicității, Proiectul Legii a stîrnit o furtună de proteste. Produs nemijlocit al Comandantului Acțiunii, odiosul Raed Arafat, cel a cărei cădere va fi sărbătorită de poporul român în stradă, mai ceva decît a fost în 22 decembrie 1989, cînd Nicolae Ceaușescu a plecat cu elicopterul de pe acoperișul CC, Proiectul stupefiază prin gravele încălcări ale drepturilor omului, prin caracterul vag al termenilor, prin măsurile incredibile chiar în dictaturi, cum ar fi, de exemplu, cea de confiscare a bunurilor suspecte de a fi contaminate cu un virus sau cea de despărțire a copiilor și bătrînilor de familii și închiderea lor în lagăre poreclite instituții speciale. Dinspre Guvernul Orban nu se întrezărea nici o speranță de corectare a aberațiilor. Singura speranță era în PSD. Deținător al majorității, PSD era obligat să respingă cererea privind procedura de urgență. Și din cel puțin două motive temeinice:
- Legea nu reglementează măsurile doar din cazul Coronavirus, ci și măsurile din cazul oricărei situații de risc epidemiologic și biologic de acum încolo pînă la Apocalipsă. Măsurile din perioada Coronavirus au stat sub semnul improvizației, al heirupismului bolșevic și al înlocuirii dialogului cu populația, vital într-o democrație, cu ordonanța militară și ordinele date de de Comandantul Acțiunii. O asemenea lege nu se poate face pe picior, în viteză, sub pretextul urgenței, al pericolului. Avînd în vedere că ea stabilește măsuri pentru orice altă situație de risc epidemiologic din viitor, situație care ar putea fi administrată de orice alt Guvern de acum încolo, inclusiv de un Guvern PSD, textul final, adoptat de Parlament, trebuie să fie rezultatul unei ample dezbateri, cu implicarea parlamentarilor din toate partidele, a medicilor, juriștilor, a specialiștilor în drepturile omului și mai ales parlamentarii.
- Guvernul Orban n-are dreptul moral să ceară urgența. Asta deoarece în elaborarea Legii, el n-a luat o clipă în calcul urgența. Decizia CCR a cerut ca internarea și carantinarea să fie stabilite prin Lege, așa cum cere Constituția cînd vine vorba de limitarea drepturilor civile și nu prin Ordin de ministru. Decizia CCR a fost publicată pe 25 iunie 2020. Normal ar fi fost ca Guvernul să treacă de a doua zi la elaborarea unui Proiect de Lege. Guvernul nu face asta. Proiectul de Lege e aprobat abia pe 6 iulie 2020. În tot acest timp, în loc să grăbească alcătuirea Proiectului sau să dea OUG pentru reglementarea măsurilor doar în cazul Pandemiei de Coronavirus, Guvernul pune la lucru uriașa sa mașinărie de propagandă. Liderii PNL, inclusiv cei care, precum Rareș Bogdan se pretind a gîndi și cu capul lor și nu numai cu mandolina lui Ludovic Orban, se năpustesc asupra CCR. Li se alătură agenți de influență ai PNL, precum tristul Cristian Pârvulescu, mare sculă la bascula numită SNSPA, dar și lideri de opinie din presa miluită și din Divizia Presă a SRI. Așa cum nu numai eu am scris, CCR avusese dreptate. Dacă instituția ar fi fost atacată cu atîta violență de un premier PSD, masele de TeFeliști ar fi umplut Piața Victoriei. Fiind vorba însă de un Guvern agreat de Sistem, chiar la îndemnul penal al lui Ludovic Orban ca cetățenii să nu respecte decizia CCR, nimeni din societatea civilă n-a ridicat o sprînceană de uimire. Proiectul de Lege – repet – vizînd măsuri valabile de acum încolo pînă la Apocalipsă, pentru că se referă la orice situații de risc epidemiologic, e de la un capăt la altul produsul unei minți bolnave de autoritarism. Față de o asemenea Lege, care crea temeiurile pentru ca în orice moment cel aflat la guvernare, indiferent de culoarea politică, să declare epidemie de orice, inclusiv de sifilis, astfel încît să restrîngă masiv drepturile omului, PSD ar fi trebuit să manifeste două posibile poziții: Sau respingerea legii sau programarea dezbaterii în Parlament într-un termen suficient de serios pentru ca face o lege normală dintr-o aberație.
Ce face însă Marcel Ciolacu?
Joi dimineața liderul PSD și președintele Camerei Deputaților se întîlnește cu Raed Arafat. Dincolo de nerozia de a asculta argumentele celui care născuse Aberația care era Proiectul, rămîne întrebarea:
Cum de s-a întîlnit ditamai șeful Opoziției cu un secretar de stat la Interne pentru a discuta Legea? Cum se face că tu, liderul Opoziției, președintele Camerei Deputaților, nu te întîlnești cu premierul sau măcar cu ministrul de Interne, ci cu sluga celor doi? Să nu spună Marcel Ciolacu că Raed Arafat e specialistul în pandemii. Raed Arafat nu e specialist în nimic. E un politruc al tuturor guvernelor din ultimii 15 ani. De unde și pînă unde să-l asculți pe Raed Arafat zicîndu-ți despre Pandemii, un domeniu despre care el n-are nici o pregătire, nici măcar una de școală sanitară.
Se știe că Moise s-a luminat pentru el și pentru Poporul său după întîlnirea cu Dumnezeu de pe muntele Sinai. La întoarcerea în mijlocul Poporului lui Israel, Moise a adus cu sine tablele Legii. Pentru Marcel Ciolacu, întîlnirea de dimineață cu Raed Arafat a fost mai ceva ca pentru Moise întîlnirea de pe Muntele Sinai. Întors în mijlocul Poporului PSD-ist el a proclamat:
„Azi, după discuția foarte aplicată cu dl Arafat, avem garanția că putem da votul final pe o lege coerentă și eficientă!”
Și astfel convins de secretarul de stat la Interne, Marcel Colacu a imprimat Proiectului viteza unui tren rapid la trecerea printr-o haltă pierdută în Bărăgan. Concomitent el a dat ordin ca Proiectul să fie votat cu orice preț joi, 9 iulie 2020. Nu conta că Guvernul trimisese aberația numită Proiect de Lege pe 7 iulie 2020, cu două zile înainte de vot, cerînd să fie votat cît mai repede, pentru că astfel crește numărul de infectați și de morți prin spitale. Comisia pentru Drepturile Omului dă aviz negativ proiectului de lege. Comisia Juridică s-a întrunit la ora 16 și cît ai bate din palme a introdus amendamente. Plenul s-a întrunit la ora 20, majoritatea fiind online; deci parlamentarii nu văzut sau nu au avut timp să citească, dacă li s-a trimis draftul. S-a votat în viteză. 266 voturi pentru, 11 contra şi 8 abţineri. Un deputat nu a votat. Nu este afișat votul electronic, deci nu se știe cum a votat fiecare. Pro România spune că au votat împotrivă.
Vă vine să credeți?
Majoritatea PSD se dă peste cap să voteze un Proiect de lege aberant produs al Guvernului ultraminoritar PNL. Nici dacă PNL ar fi avut majoritatea în Parlament, Proiectul n-ar fi trecut într-o asemenea viteză, de neînchipuit în cazul unei legi care stabilește măsuri de încălcare a drepturilor omului nu doar în cazul Pandemiei de Coronavirus, dar și în cazul oricărei altei situații declarate de Guvern, după cum vor vrea mușchii lui, drept situație de risc epidemiologic.
Mai mult Proiectul e trimis la Senat, cameră decizională, cu indicația dată de conducerea PSD, să fie votat vineri, 10 iulie 2020.
Imediat după votul din Cameră, liderul PSD se confruntă cu o furtună de proteste venite din partea celor, care, naivi, își puseseră speranța în majoritatea PSD pentru a opri ca aberația Guvernamentală să devină Lege. Speriat, Marcel Ciolacu dă înapoi. Dezbaterea în Senat e amînată pentru luni. Sperăm că luni, totuși, Senatul n-o va vota în condițiile din Camera Deputaților. O asemenea lege, repet, valabilă pentru orice situație de risc epidemiologic de acum încolo pînă în vecii vecilor, Amin, nu doar pentru perioada Pandemiei, nu poate fi votată în viteză așa cum vrea Guvernul. Mai ales că în spatele afacerii cu Legea se ascunde un truc mai vechi al Guvernului Orban. Se amînă pînă în ultimul ceas un Proiect de lege (a fost așa în cazul trecerii de la starea de urgență la starea de alertă). Proiectul e de la un capăt la altul o aberație juridică. El e trimis în ultimul moment la Parlament cu solicitarea de urgență. Concomitent, prin mașinăria de propagandă a regimului, se declanșează o campanie de acuzare a majorității PSD că pune la îndoială viețile românilor amînînd dezbaterea. Pentru a putea duce la capăt Diversiunea asta, regimul falsifică cifrele cu infectări, creează o atmosferă apocaliptică prin presa obligată prin contract să publice doar punctele de vedere ale Guvernului. Și PSD, în loc să pună piciorul în prag, se grăbește să voteze Legea. Dovedind încă o dată că sub conducerea lui Marcel Ciolacu, PSD a devenit un partid care se teme și de umbra sa. Ce i se poate întîmpla PSD dacă amînă dezbaterea Legii? Va fi și mai înjurat de presa miluită și de presa Diviziei Presă a SRI? Ei și ce dacă ? PSD nu trebuie să țină cont decît doar de misiunea sa interes național:
De a face și nu de a se mima Opoziția.”
Discussion about this post