Îi văd cum umblă, conștiincioși, cu masca peste nas, nu care cumva să-i surprindă organul într-un moment de tandrețe cu partenera, sau ducând la gură o sticlă de apă. Păzească-ne Sfântul de acei derbedei care fumează, nu, nu din cauză că le-nnergește încet-încet plămânii, ci pentru că îi împiedică să poarte o cârpă în jurul botului. Cârpă care nu face, conform experților distinși din domeniu, absolut nimic pentru a ne proteja de virus. Așa i se spune mai nou. Virusul. Nu mai are nume, deoarece sincer, nu are nevoie. Știm cu toții despre cine e vorba, și nu e ca și cum planeta asta a mai suportat vreo pandemie cu care să poată exista confuzie. Virusul e virus, iar când iese la inspecție, nimeni nu clintește.
Nici părinții. Nici actorii. Nici bucătarii.
Iar virusul, sau ma exact, liderii numiți și venerați chiar de ei, îi bat fără milă, ca pe niște câini de pripas. Părinții stau acasă cu cei mici. Poate câțiva scrâșnesc din dinți la realizarea neagră că trăim vremuri grele. Că în ciuda pomenii de le-o aruncă statul, la ușa șefului lor sunt deja 10 oameni la fel de calificați, fără copii. Oare cât mai ține asta cu statul acasă, se întreabă? Cât o mai fi până când șeful se decide că destul e destul, și că firma pur și simplu nu mai poate suporta și alte pierderi din cauză că ei, inconștienți, au procreat.
Ei, dar bărbia sus – și ce dacă o să ajungeți pe străzi? Și ce dacă n-o să mai aveți de pe urma ce mânca sau cu ce să luați haine la copii? Nu e ca și cum veți fi singuri. Vă alăturați miilor de angajați Horeca, în prezent lăsați fără muncă și și ei apropiindu-se cu pași repezi de un șomaj timpuriu. Vă alăturați, totodată, și actorilor și artiștilor din România, deși ei s-ar putea să nu aibă timp să vă salute, fiind prea ocupați să-și verse nervii pe pagina de Facebook. Pentru că după cum se știe, orice mare revoluție începe cu un Like și cu câteva comentarii de-o ironie fină de la colegii din breaslă.
Vai, dar cum îmi permit să zic așa ceva? Cum îndrăznesc să fac haz de necazul altora? Adevărul e că nu-mi permit. Adevărul e că haz au făcut cei ce v-au forțat să stați acasă și să nu mai aveți de muncă. Eu doar constat. Nu o spun cu vreun drag pervers de greul altuia, dar nici nu o pot spune cu milă sau simpatie pentru voi cei rămași pe drumuri. Vă alegeți singuri soarta, în fiecare zi în care nu faceți altceva decât să înghițiți ce vi se dă.
La urma urmei, omul care nu știe a-și apăra libertatea poate că nu o merită.
Poate vă prisosea locul de muncă, poate puteți profita de acest moment ca să vă schimbați cariera. Nu de alta, dar pe om când îl doare, strigă, nu? Și câinele la fel. Dacă nu ar fi bine ce vi se întâmplă acum, ați ieși în stradă, v-ați apăra drepturile înainte ca foamea să vă slăbească prea tare pentru așa ceva.
Însă în stradă sunt 2-3 oameni zgribuliți care se întreabă de ce nu protestează nimeni obligativitatea unei cârpe ordinare care nu apără (în mod oficial) pe nimeni de nimic. Dragii mei, cine să protesteze? Oamenii ăștia care nu cârâie nici măcar când le ia statul mâncarea de la gură propriilor copii?
Nu, neamul de român luptător pare că s-a stins demult, iar tot ce a mai rămas e o adunătură de îngenunchiați, cu botnița la gură.
Discussion about this post