Ziua Sfântului Apostol Andrei, serbată pe 30 noiembrie, este zi de sărbătoare națională legală, în care ortodocșii și catolicii români îl cinstesc pe Ocrotitorul României și cel dintâi chemat dintre apostoli, care a adus cuvântul Evangheliei pe pământul Dobrogei de astăzi.
Astăzi, de la ora 8.45, Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie va săvârși Sfânta Liturghie la mănăstirea „Peștera Sfântului Apostol Andrei” din localitatea Ion Corvin, județul Constanța, chiar dacă regulile din pandemie, anul acesta sunt drastice, iar Constanța este în carantină.
Reprezentanții Arhiepiscopiei Tomisului au transmis care este istoria Sfântului Apostol Andrei și de ce este atât de important pentru creștinismul românesc. Tot ei au spus și povestea Peșterii din comuna Ion Corvin, locul unde s-a adăpostit Sfântul Apostol Andrei, considerată primul lăcaş de cult de pe teritoriul ţării noastre şi poarta de pătrundere a creştinismului pe teritoriul României.
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, localitate aflată pe malul lacului Ghenizaret din Galileea şi este fratele Sfântului Apostol Petru. Inițial, Andrei era ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, de la care aude că Hristos este Mesia Cel așteptat. Astfel, devine ucenic al lui Iisus Hristos, chemând și pe fratele său, Simon, care va deveni Apostolul Petru. De aceea este numit „Cel dintâi Chemat”.
Cei doi au renunțat la a mai fi pescari, L-au urmat pe Hristos și, după Înviere, au devenit „pescari de oameni”, adică apostoli.
După Înălţarea Domnului, sorţii au decis ca Andrei să propovăduiască în Bitinia, Tracia, Macedonia şi Sciţia Minor (Dacia Pontică, Dobrogea de astăzi, în cetăţile Tomis, Callatis, Histria), apoi Bizanţ şi Grecia. De aceea este cunoscut drept „apostolul românilor”.
Conform istoricilor bisericești, Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat în cetatea Patras, din Grecia de astăzi, prin răstignire, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, numită „crucea Sfântului Andrei”.
Moaştele sale au fost duse la Constantinopol în anul 350. În anul 850, împăratul Vasile I Macedoneanul a redat locuitorilor din Patras capul sfântului apostol. În urma celei de-a patra cruciade, moaştele Sfântului Andrei au ajuns la Amalfi, în Italia, apoi, în 1462, ele au fost duse la Roma. În anul 1964, capul Sfântului Andrei a fost înapoiat locuitorilor din Patras.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a declarat sfânt cu cruce roşie în 1995 pe Sfântul Apostol Andrei, fiind cinstit în toată Patriarhia română, iar în 1997, Sfântul Andrei a fost numit Ocrotitor al României.
În anul 2012, ziua de 30 noiembrie a devenit Zi de Sărbătoare Legală.
Sfântul Andrei este ocrotitorul României, al Rusiei, al Greciei și al Scoţiei (care are un X pe steag).
Aproape 700.000 de români poartă numele Sfântului Apostol Andrei.
Legătura Sfântului Apostol Andrei cu România
Sfântul Apostol Andrei a ajuns pe pământul dobrogean în jurul anului 60 d. Hr. Aici a găsit trei preoţi păgâni care slujeau în peşteră, geţi de neam, cunoscuţi sub numele Innal, Rimmal şi Pinnal. Peștera este situată în Dealul Urluiului, la 4 km de localitatea Ion Corvin și aproximativ 80 de kilometri de Constanța.
Conform tradiției, aici s-a adăpostit Sfântul Apostol Andrei, fiind considerată primul lăcaş de cult de pe teritoriul ţării noastre şi poarta de pătrundere a creştinismului pe teritoriul României.
Pe cei trei preoți păgâni i-a botezat în apa unuia din izvoarele care curge lângă peşteră (pârâul Cuzgun), după care i-a hirotonit ca preoţi creştini. Izvoarele se văd şi astăzi, iar localnicii şi pelerinii le consideră izvoarele cu apa cea mai bună din tot cuprinsul Dobrogei.
Acest loc de rugăciune şi vieţuire duhovnicească a devenit o adevărată vatră monahală, cunoscută bine în zonă, așa cum demonstrează toponimia locului. Pădurea care adăpostea sihăstria s-a numit în popor sfântă, iar valea din împrejurimi Valea Călugărilor.
În primăvara anului 1943, peştera şi izvoarele au fost redescoperite de preotul Constantin Lembrău, împreună cu Jean Dinu, teolog şi jurist cu studii la Sorbona. În acelaşi an s-au început lucrările de amenajare a peşterii şi a incintei. La intrarea în peşteră s-a ridicat o faţadă din zid de piatră tencuită în exterior, iar în faţa peşterii s-a amenajat un platou pentru slujbe.
La 30 iulie 1944, Episcopul Chesarie Păunescu a sfinţit locul, redându-l cultului, redevenind loc de închinare şi de rugăciune, aşa cum a fost în decursul vremurilor.
Peștera a devenit o ruină în timpul războiului și a fost dată uitării, mai ales după desfiinţarea forţată a Episcopiei de Constanţa, în anul 1948, şi transferarea Episcopului Chesarie şi a administraţiei eparhiale la Galaţi.
În perioada 1986-1989, arhiereul Lucian Florea, pe atunci vicar episcopal la Galaţi, a curăţat intrarea şi interiorul peşterii. Turla de piatră a fost înălţată până la 1 metru deasupra pământului, ca să nu intre în peşteră apa ce se scurgea de pe deal.
Apoi, în vara anului 1990, doi vieţuitori de la mănăstirea Sihăstria, ieromonahul Victor Ghindăoanu şi monahul Nicodim Dincă, oameni din partea locului, din satul Zorile, au sosit în Dobrogea cu gândul de a reface vechea vatră monahală. S-au ridicat chilii, un paraclis, iar la 17 octombrie 1993 s-a pus piatra de temelie a bisericii mari. Tot atunci s-a turnat fundaţia noului paraclis.
În primăvara anului 1994, Arhiepiscopia Tomisului a hotărât ca Sfântul Andrei să fie socotit ocrotitorul Dobrogei.
Între 1998-2002 s-au făcut lucrări de construcţie la biserica mare, iar în anul 2006, biserica a fost sfinţită de către IPS Teodosie Petrescu.
În acest sfânt lăcaş se păstrează o parte din moaştele Sfântului Apostol Andrei, adusă din Grecia.
Discussion about this post