„Constituția reprezintă actul nostru de identitate națională. Consfințită prin voința suverană a poporului, ea este corpul de principii și norme fundamentale care se adresează, în egală măsură, autorităților statului și cetățenilor săi. Funcționarea instituțiilor statului, garantarea drepturilor și libertăților individuale și derularea în ansamblu a întregii vieți a unei națiuni își au originea în textele înscrise în Constituție. De aceea, Constituția este cartea sacră a existenței noastre, iar aniversarea ei constituie o adevărată sărbătoare”, transmite Valer Dorneanu.
El menționează că în orice stat de drept există „o relație directă între gradul de respectare a Constituției și nivelul de protecție a tuturor valorilor, principiilor și drepturilor fundamentale ce guvernează viața unei națiuni”.
„Constituția trebuie respectată nu doar în litera, ci și în spiritul ei, destinatarii săi având obligația nu doar morală, ci și constituțională de loialitate constituțională și interpretare a normelor sale cu bună-credință. (…) Locul și rolul Curții Constituționale se disting în arhitectura etatică prin aceea că ea este unica autoritate de jurisdicție constituțională din România, deciziile sale fiind definitive și general obligatorii. Constituția României este instrumentul de lucru al Curții Constituționale, iar sensul existenței sale constă în apărarea valorilor fundamentale înscrise în Legea fundamentală. Dacă nu este în mod activ și efectiv apărată, Constituția riscă să fie redusă la un set de principii și norme de drept frumoase, nobile, dar invalide, lipsite de orice valoare și forță. Iar atunci când Constituția nu este respectată, sunt puse sub semnul incertitudinii înseși construcția democratică a statului și întreaga sa ordine de drept”, adaugă Dorneanu.
El opinează că „orice popor, pentru a fi puternic, trebuie să își iubească și să își apere Constituția, pentru că aceasta îi aparține și îl reprezintă”.
„Curtea Constituțională apără și prețuiește Constituția României și îi dorește să se bucure de respectul și devotamentul autorităților române și ale cetățenilor ei”, conchide președintele CCR.
Așa cum era firesc să se întâmple, constituția din 1991 trebuia promulgată, după adoptarea ei în Parlament și validarea prin referendum, de către șeful statului de atunci, Ion Iliescu. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar prima constituție a României după revoluția din decembrie 1989 nu are din punct de vedere legal dată de intrare în vigoare, eveniment nemaiîntâlnit în nici un stat al lumii.
