Serviciile de informatii/securitate si justitia

             STARE SI SENTIMENTE ACTUALE LA ROMANI

In Romania pitoreasca, adevarata <Gradina a Maicii Domnului>, viata Neamului Romanesc devine tot mai grea. Se traieste in contrast, de la opulenta unui grup dubios si restrans, pana la marea saracie a persoanelor in varsta, in haos social si deznadejde patologica, cu atacuri ideologice neomarxiste directe asupra spiritualitatii, culturii, educatiei si traditiilor de milenii ale existentei umane romanesti din arealul carpato-danubi-ano-pontic. Dar, sa ne pastram optimismul, situatia bazata pe stari si sentimente se va ameliora odata si odata.     

Realitatea romaneasca-ingrijoratoare.

Realitatea romaneasca actuala ne-am propus sa o analizam si ca un ansamblu intre starea populatiei si sentimente aflate in randul Natiunii Romane. Adica, starea  o observam ca situatie moral-spirituala, in care se afla poporul roman, modul in care se prezinta ca vitalitate si dinamism constructive, ambele determinate de structura etnico-religioasa, de conditiile existentiale si securitatea sociala, de determinarile externe (acestea au aparut in conditiile integrarii europene si euroatlantice), dar toate masurabile in calitatea vietii.

In plan sentimental, analiza noastra se bazeaza pe dispozitia in care se afla tot romanul, pe felul cum percepe cu greu bucuriile si neajunsurile vietii de zi cu zi, insotite de o atitudine, uneori contradictorie si uimitoare fata de realitatea pe care de multe ori nu o poate descifra si aprecia, insusindu-si volens-nolens in constiinta proprie convingeri de durata si mereu bazate pe aprecieri subiective.

            Asa se face ca apar frecvent si persista numeroase nedumeriri tulburatoare, cu explicatii greu de gasit si generatoare de suficiente intrebari, cu raspunsuri care nu mai vin. Nu este cazul sa descriem mai mult starea natiunii acum, caracterizata printr-o precaritate moral-spirituala, cu o vitalitate aproape letargica, coplesita de determinari externe pe multiple planuri, cu o perceptie amara a realitatii cotidiene si plina de neincredere in ce poate fi. Dorim sa credem ca este numai o stare temporara, care prin grija unui factor politic national, mai mult angajat in slujba romanilor, se va redresa la para-metrii de viata normala.  

Serviciile de informatii/securitate si justitia

In studii de specialitate din domeniul intelligence-lui, si nu numai,  se arata cu suficienta claritate faptul ca intre serviciile de informatii/securitate au existat si este necesar sa existe relatii lucrative. Dar nu pe baze de cooperare, care presupune subordonarea uneia dintre structuri de cealalta, ci pe principiile colaborarii operative, pentru schimb util de informatii necesare unor hotarari anticipative si oportune si judecati drepte si echilibrate. Aici mai facem o precizare. Serviciile de informatii au misiuni si responsabilitati preponderent externe, ceea ce le face sa fie putin ilegale in aceasta colaborare cu justitia. Serviciile de securitate sunt chiar indrituite sa lucreze rational cu structurile juridice.

            La noi ca urmare a unor determinari externe, serviciile de informatii au elaborat si pus in aplicare programe de supraveghere extinsă, stimuland conlucrarea cu justitia in mod abuziv si cu conotatii politice. De cand in CSAT s-a declarat coruptia ca <o ame-nintare la adresa sigurantei nationale>, am asistat fara sa stim la extinderea competentelor SRI in justitie, prin zeci de protocoale incheieate intre conducerea institutiei de informatii si structurile cu competente si responsabilitati in justitie si punerea la dispozitia actului de justitie a agentilor acoperiti printre magistrati.

            Aceasta „gaselnita” a factorului politic national, la nivel strategic a reprezentat  un precedent periculos pentru statul de drept, inlaturand cetatenii de la a cunoaste in mod real adevaratele competente ale celor doua institutii ale statului.

Apreciem ca relatia dintre parchete si serviciile de informatii/securitate, trebuie sa fie numai de cooperare interinstitutionala, prin norme si reguli stipulate in Legile fiecarei institutii si care  se pot  materializa prin crearea de echipe mixte, cu reprezentanti ai organelor de urmarire panala, in vederea contracararii riscurilor ce pot apare din derularea de activitati impotriva sigurantei nationale, ceea ce poate deveni un parteneriat interinstitutional de succes.

In continuare, la noi se impune urmarirea atenta ca interferenta de pana acum a SRI in justitie sa fie eliminata complet, deoarece  submineaza statul de drept si democratia din Romania, astfel asigurandu-se informarea si protectia permanenta si corecta a cetatenilor si pentru  evitarea discursurilor cu caracter manipulator pe aceste probleme. In acest sens, este necesar sa sporeasca  controlul parlamentar asupra serviciilor de  informatii, in ceea ce priveste activitatea pe care o desfasoara in relatia cu justitia.

(In)dependenta Romaniei.       

In ultima vreme majoritatea cetatenilor se intreaba si intreaba, pe buna dreptate, fara a primi sau a i se oferi un raspuns lamuritor, cum este Romania (in)dependenta? Independenta fata de cine? Dependenta de asemenea , fata de cine? Suntem cu totii in fata unei dileme, pe care doresc sa o deslusim cu ratiune si rationament.

            Independenta Romaniei a devenit un concept politico-strategic de mare actualitate, mereu discutabil din motive ce tin de mediul regional, european si euroatlantic al relatiilor dintre state si organizatiile internationale de securitate moderna si integrata. Cu toate ca la Art.1/1 din Constitutia Romaniei se afirma fara dubii ca tara este independenta, bazata pe suveranitatea nationala, care apartine poporului roman.

O analiza pertinenta a realitatii internationale ne face sa afirmam ca factorul politic al puterii actuale este insuficient  preocupat pe toate planurile de pastrarea independentei nationale.Vinderea fara discernamant national si favorizarea accesului extern la resursele tarii, imprumuturile „fara numar” realizate cu  explicatii tacite si justificari tainice (putin credibile) si transferul unor elemente de suveranitate pentru integrarea europeana si euroatlantica sunt doar cateva argumente ale pierderii destul de evidente a independentei statului roman.

In continuare, largind analiza, faptul ca nu depindem de cineva s-a spulberat, intr-o asemenea Lume tot mai integrata nici ca se putea altcumva. Ne-a mai ramas putina libertate de a mai face cate ceva, dar fara experienta si cu putina dragoste de tara si Neamul Romanesc din partea spectrului politic actual, este insuficient pentru a pretinde independenta reala.   

            Fata de independenta noastra iluzorie mai putem afirma o oarecare autonomie, bazata pe aplicarea legilor proprii in cateva domenii economice si sectoare societale, pe administrarea inca a unor agenti economici de stat, dar si acestea fiind puse la „bataie” in contextul afirmarii in tara a unor tendinte politice desantate si contrare intereselor nationale de securitate.

            Aceste neajunsuri majore privind independenta Romaniei in plan european si euroatlantic sunt generatoare de factori de insecuritate externa si vulnerabilitati interne, pe care ii suportam cu destule sacrificii si suferinta sociala, scaparea noastra fiind in <umbrela de securitate> colectiva si parteneriala pe care o platim cu varf si indesat.

            Acum la peste trei decenii de capitalism  greu de inteles si contestat nu mai putem exista fara a tine seama si de factorul dominant extern (european, auroatlantic, american), indeferent de dorintele populatiei, puterile proprii sunt istovite de eforturi in plan extern facute pentru pacea si securitatea internationala, dar in folosul dominatiei, iar initiativa politica nationala este mimata prin decizii dependente de „rigorile” UE si NATO.

            Suntem convinsi ca este nevoie acuta sa se  efectueze o analiză a caracterului independent,  cat a mai ramas, al functionalitatii statului prin activitățile prestate de actuala putere politica, precum și o analiză care sa aiba in vedere si sa decripteze faptul că o activitate care a fost considerată de societate ca fiind independentă, aceasta a fost în fapt dependentă.              

Nationalism si europenism.           

In aceste conditii anormale, pe care le suportam cu totii, in intreaga Natiune Romana, apare firesc intrebarea: mai exista nationalism? Ce reprezinta pentru oamenii acestei tari? Ori a aparut si se impune politic un alt sentiment care sa defineasca actuala si viitoarea existenta romaneasca integrata?

            Nationalismul romanesc, ca factor ideologic și de politică constructiva evidentiaza Națiunea si are ca rezultat Conștiința Naționala, devenind din totdeauna un sentiment de atasament trainic față de specificul și tradițiile propriei națiuni, ce arata si optiunea politică bazată pe apărarea drepturilor și aspirațiilor naționale, a interesului national.

            Contrar unor comentarii din presa romaneasca, nationalismul acum, atat cat mai exista, nu aparae ca tendință exclusiva și exagerata in aprecierea a tot ceea ce aparține propriei națiuni. Factorii politici si civici, care folosesc nationalismul ca ideologie, nu urmaresc izolarea teritoriala si pe comunitati, care in anumite imprejurari sa produca provocat  neîncredere, ura si xenofofie între diferite naționalități.

            Apreciem ca a fi nationalist nu este o culpa si cu toate acestea sunt putini romani cu comportament nationalist curajos si echilibrat, dar suntem convinsi ca multi cetateni isi iubesc patria, dand dovada de patriotism, de fapt un nationalism rafinat.

            La insistentele propagandistice ale aceleasi multimedia neprincipiale se doreste, cu ceva succes, introducerea conceptului de europenism, constructie gramaticala straina limbii romane, dar introdus in comunicare fortat, fara a fi prea mare nevoie de el.

            In aceasta efervescenta politico-economico-societala europeana se evidentiaza pentru tot si pentru toti un anumit caracter european, exprimat printr-o atitudine favorabila unitatii europene. Aceasta inseamna cunoasterea si aprecierea valorilor democratiei europene (cam de sus in jos si de jos mai in jos) si totodata, respectarea valorilor europenismului, valori deja consacrate.

            Punctul nostru de vedere este acela ca nationalismul statelor europene trebuie sa se contopeasca intr-un nationalism european sau europenism, ca suport ideologico-doctrinar pentru Europa Natiunilor Unite. Desigur, cu evidentierea specificitatilor nationale ale fiecarui stat ca repere de identitate nationala.

            Concluzionam ca nationalismul si europenismul trebuie sa reprezinte, asadar, caracteristica de stare existentiala si perena a fiecarui neam si a Europei actuale si viitoare, in context eurorusesc expansiv, euroasiatic cu tendinte de dominatie, euroatlantic de securitate si european integrat.

Actualul factor politic national face o politica nationalista inscrisa mai mult in globalismul international si alaturi de un europenism desantat. Credem ca adevarata politica nationala se face  pentru neam,  pentru tara si pentru Europa Natiuniulor Unite si integrate!Numai asa euroscepticismul nu se poate instala in constiinta cetateanului roman.

Dorim ca Natiunea Romana sa dainuie in spatiul carpato-danubiano-pontic, romanii de pretutindeni sa revina acasa, sa valorifice bogatiile pamantului stramosesc intr-o dezvoltare durabila integrata, pacea si buna intelegere ca traditii vor ramane elemente definitorii, care vor evidentia mai mult perenitatea ca existenta a Neamului Romanesc in aceste  locuri mirifice si binecuvantate.      

Gl. (r) prof. univ. dr. Constantin Onisor

Membru corespondent al AOS-R

Secretar general Partidul Neamul Romanesc