Am fost câine (dulău cu epoleţi, dacă sună mai… realist!) al „dictaturii” şi am rămas (ogar rezervist hămesit) şi al „democraţiei”, cum se spune (metaforic) ziariştilor. Precizez că-s jurnalist atestat, şcolit la FJŞC şi doctorat la UdB, angajat (urcând de la redactor la director) la recordmena tirajului (neegalat), revista „Pentru Patrie”, iar breslei presarilor i-am fost membru fondator şi membru al primului staf, ca responsabil pentru ziariştii militari.
În această calitate am scris ce am văzut (cu avertismentul ştiut: vezi ce scrii!), iar până-n 1989 eram un plaivaznic de temut. Deşi criticam numai aluziv o stare de fapt sau un angajat la stat, imediat organul politic trecea la investigarea problemelor semnalate, remedierea acestora, sancţionarea vinovaţilor şi-mi comunica la redacţie măsurile luate cu mulţumiri pentru sprijin. Dictatură a legii, a bunului simţ, a eticii şi echităţii socialiste deh! După schimbarea de macaz şi mutarea locului de unde ne vine lumina (de la Răsărit la Apus) s-a desfiinţat cenzura, controlul de partid unic şi alte oprelişti ale libertăţii de expresie, aşa încât, de la critica aluzivă am trecut la satira efectivă, cu dezvăluiri de ilegalităţi, abuzuri, mârşăvii, mârlănii, matrapazlâcuri, dar reacţiile au fost nule. Ca-n proverbe, câinele „democraţiei” latră, caravana complicităţii făptaşilor trece nestingherită.
Nu mi-am pierdut curajul şi speranţa şi am continuat să „latru” cu dovezi (acte, fotografii, filme, mărturii) ajungând, relativ recent, să public o poză cu o pictură murală la o ctitorie de secol XVII pe care agresorii new age au scrijelat denumiri neaoşe ale organelor sexuale vizibile în marşurile LGBT ale dezinhibiţiei şi practicile instinctelor primare, dar cei în drept (nu PCR-ul defunct, ci partidele din alianţa guvernării şi, mai ales BOR!) n-au dat nici un semn. La fel şi apropo de vraiştea şi abuzurile din pădurile argeşene, nu numai că n-am beneficiat de un feed-back de partid(e) şi de stat (măcar şi paralel, dacă articulaţia poliţist-silvică lipseşte!), iar infractorii pozaţi şi înregistraţi (unii ajunşi fruntaşi în PNL local!) m-au înjurat şi ameninţat cu moartea la mine în bătătură strigând că ei şi pădurarul locului (cel care a mutat hotarul pădurii pentru a-şi creşte suprafaţa livezii personale) sunt bazaţi.
Mai vreţi exemple? Am cu duiumul. Zeci de asemenea aspecte de abuz şi complicitate la fărădelegi a oamenilor legii au fost publicate. Ecou? Niciunul, doar dacă ameninţările, injuriile şi sfidarea făptaşilor nu pot fi considerate reacţii la exercitarea dreptului la… democraţie al unui slujbas de stat (care e, la urma urmei, şi el, jurnalistul) ce refuză… colaborarea tesviteană! Copoi de, nu javră sau potaie, cum sunt destui câini ai… democraţiei carpatine.
La un caz asemănător, tot presa audio-vizuală s-a sesizat şi a făcut vâlvă, cu toate că făptaşii, în loc să fie împuşcaţi de oamenii legii în timpul ultrajului şi tentativelor de omor asupra inspectorilor silvici şi a ziariştilor de investigaţie – că doar pentru asta-s înarmaţi! – făptaşii sunt lăsaţi să dispară (nu zic ajutaţi, că n-am dovezi, iar telefoanele nu le pot asculta eu, ci alte structuri, de-ar vrea să dea o mână de ajutor!), apoi au fost căutaţi şi, cu greu, câţiva sunt găsiţi numai câţiva şi…”cercetaţi” în libertate. Cercetare în libertate a unui flagrant delict de furt calificat a unui grup organizat care atacă „mortal” nişte investigatori, în timp ce bătrânica de la colţul străzii care vinde zarzavat din grădina sa este reţinută, iar „marfa” confiscată! Asta da „democraţie.” Fiindcă, nu-i aşa se aplică prompt bietei femei din… popor (demos) care a creat acest comportament socio-statal venit din vechea Eladă. Halal!
Poate nu s-a-nţeles ce vreau să spun. În loc să repet miliţieneşte ori să vă bat (la cap) aşijderea până pricepeţi şi recunoaşteţi că măgarul e un iepure altoit, vă invit să vă uitaţi în jur. Dacă vedeţi roşu (nu e culoarea partidului identificat drept ciumat, nici cea interdictivă a semaforului, ci a hărţii pandemiei care ne vânează pe sărite), iar dacă vedeţi verde înseamnă că România normală a şi trecut la materializare propunerii prezidenţiale de a realiza terenuri de golf pe teritoriul (defrişat) al patriei noastre ex-silvane (era să scriu transilvane) ori prin zonele năpădite de ambrozie şi ameninţate cu deşertificarea. Asta acum până nu cade bruma (sau zăpada, ce de la un timp baba Iarna e în conflict cu coana Toamna şi n-o mai lasă să-şi brumeze şi să-şi ruginească frunzişul) şi până nu-şi fac mendrele scumpirile electro-gazo-calorice mai mortale decât coronavirusurile pandemice.
Se poate vedea şi galben (în ţara unde situaţia e albastră) şi atunci e vorba de simbolul nu prea generos în comparaţii al partidului (de guvernământ) care a atentat la unitatea de monolit şi coeziunea de fier a unei alianţe de forţe politice care duc cu gândul la indezirabila metaforă anus contra naturii dar şi la constituţia ce interzice crearea de partide pe criterii etnice care, apoi, să mai şi intre în coaliţii de guvernare. (Ca băştinaş al plaiului Brătienilor, chiar Cetăţean de Onoare al judeţului Argeş, dar şi al ţărăniştilor, fiindcă Mihalache şi, mai încoace, Diaconescu erau tot argeşeni, a căror autobiografie, zice-se, le-a fost stricată de piteşteanul Antonescu, mareşal decăzut din drepturi, inclusiv la pomenire, bust, mormânt, istorie, nu pot să nu constat că liberalismul, ca doctrină de dreapta, trâmbiţată azi sub înaltul patronaj al Preşedintelui apolitic, e în mare suferinţă câţo-orbanică, dintr-o dihonie intestină născută tocmai când naţia e în degringoladă, neputinţe, panică, suferinţă, aspecte ale managementului statal scăpat de sub control naţional şi, pesemne, şi de gestiunea euro-atlantică.
„Congresmenii” mascaţi ce se consideră descendenţi ai marii familii liberale s-au bălăcărit, au fost bălăcăriţi şi au fost arătaţi (etranjer) cu degetul chiar de susţinătorii lor europeni. Fie neo-marxismul progresit soroşist globalist nu le mai prieşte, fie blestemele ciumei roşii pe-se-de i-a ajuns. Ce o fi, bine nu e pentru neam şi pentru ţară.
Indiferent ce-a fost (gogoşi electorale şi atât), ce este (incompetenţă funcţională şi trădare naţională) şi ce va fi (bălmăjeală pandemică şi supuşenie colonială) ţara nu mai poate fi pusă pe linia de plutire nici de liberali, nici de unitarienii salvatori, nici de cei vocali care… plusează şi pulsează aiurea, nici de revanşarzii pesedei, ci de o nouă coagulare (necum a dragneilor codrinişti), ci de o forţă a rigorii şi onorii (chiar militare), a interesului statl şi cauzei neamului, a decenţei şi muncii, a respectului şi salvării celor mulţi, un partid conservator, patriotic şi tradiţionalist-creştin cum este şi poate fi cu sprijinul românilor, Partidul Neamul Românesc, un fluid naţional curgând dinspre sfântul Eminescu şi sacrul Iorga, ce ne sunt modele, sfetnici şi aliaţi.
Gl. Bg. (rtg.) Prof. univ. dr. ing. Nicolae Rotaru
Vice-preşedinte Fondator Naţional al Partidului Neamul Romanesc
Deţinător al Premiului Naţional pentru Literatură al Fundaţiei „Nişte Ţărani” 2016
Membru al USR, laureat al Premiului Naţional „Opera Omnia” 2018
Membru al UZPR, laureat al Premiului „Împliniri scriitoriceşti”
Discussion about this post