Prin elaborarea de față ne propunem să exprimăm viziunea noastră în legătură cu noile realități în dinamică percepute cu intensitate crescândă în arealul de existența milenară a României, evidențiate mai mult sub forma geostrategiilor străine de determinare și dominație, față de care este necesar să elaborăm o geostrategie națională pe măsură.
Nu avem pretenția ca prin conceptele și concepțiile folosite ne vom încadra în ceea ce specialiștii în relațiile internaționale denumesc „critical geopolitics”, dar vom fi suficient de analiști politici și chiar provocatori științifici.
Facem precizarea că acum, mai mult că oricând, România are nevoie să-și redobândească pe deplin suveranitatea statală, prin naționalism echilibrat, asumat politic și cu curaj patriotic, având în vedere că organizațiile suprastatale (europeană și euroatlantică), la care a aderat și țară noastră, au luat prea mult din suveranitatea noastră. Parteneriatele strategice au generat grave încălcări de suveranitate națională, dar sunt și state din vecinătate care radiază în exces suveranitate cu preocupări revanșarde și dorințe, fie să controleze, fie să influențeze și alte spații din afara teritoriilor proprii.
În consecință, apreciem că este momentul prielnic și necesar să amplificăm preocupările geostrategice proprii, bazate mai mult pe observarea cu atenție, urmărirea permanentă și studiul în detaliu ale percepției reflexive naționale și comportamentului internațional al statelor din areal și „din afară”, exprimate prin declararea și susținerea unor interese proprii „dezirabile istoricește” și prea naționaliste, mai mult ori mai puțin justificate pentru anumite spații geografice. Să căutăm astfel, să demascăm propovăduirea justificată numai politic a geostrategiilor statelor din vecinătate cu focalizare pe diferite spații de interes.
România este plasată în aproximativ centrul, față de Europa punctelor cardinale, beneficiind de munți și câmpii, ape și fluviu, ieșire la mare, toate într-o naturalețe foarte bogată și diversă, deconspirată de Papa de la Roma ca fiind „Grădina Maicii Domnului”. Câteva dintre statele vecine din istorie s-au manifestat mai mult ori mai puțin prietenoase sau cooperante în relația cu România. În consecință, și acum, teritorii cu populație majoritar românească se află în vecinătatea teritoriului național.
Teritoriul actual al României mai este numit şi spaţiul carpato-danubiano-pontic, România formând un sistem statal în sud-estul Europei, conturat după forma circulară a Carpaţilor Româneşti şi a unor spații limitrofe existente şi legate complementar acestora, fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea, cu o ieșire strategică la Marea Neagră.
Concret, România este: o țară carpatică, aproape 2/3 din lanțul muntos al Carpaților este pe teritoriul național; o țară dunăreană, 2/5 din fluviu este graniță și curge pe teritoriul național; o țară pontică cu o deschidere la Marea Neagră și cu gurile gurile Dunării de 234km. Afirmăm că geografic nu este o țară balcanică propriu-zisă, teritoriul național nu face parte din Peninsula Balcanică.
Din punct de vedere geostrategic (influența datelor geografice asupra politicii, dezvoltării și existenței statului), poziția României se studiază într-un areal mai larg, format din spațiul național istoricește determinat (inclusiv Moldova până la Nistru) și zone vecine, precum spații ucrainiene, maghiare, balcanice, legate de Fluviul Dunărea ca factor de coeziune statală și dezvoltare istorică, având și ieșire la Marea Neagră cu multiple posibilități de conexiune intercontinentală la Oceanul Planetar.
În studii de specialitate mai noi se folosește frecvent și convențional denumirea – „areal carpato-ucrainiano-panonico-balcano-danubiano-pontic”, spațiu suficient și distinct delimitat și recunoscut în marile cancelarii europene. El se caracterizează printr-o mare și efervescență complexitate și dinamică geostrategică, multă diversitate, tendentioasă și contradictorie geopolitică, complementaritate geoeconomică râvnită, cu o istorie comună zbuciumată, dar și proprie fiecărei zone și țări.
Cercul carpatic cu ramificațiile sale reprezintă centrul vital existențial al României, de interes geostrategic dincolo de nivelul național, iar cu extensia montană nordică definește o zonă românească din Ucraina, cu grave instabilități interne în ultima vreme provocate de război și mai ales de un „interes exagerat” din partea statului ocupant față de comunitățile românești existente și nu numai. În complementaritate geografică apare R. Moldova, teritoriu cuprins în originea formării Neamului Românesc. Prin preocupările de integrare individuală în UE și NATO (stimulate geopolitic din exterior) se îndepărtează de revenirea la patria mama. O caracteristică a acestei zone se moștenește interesul Rusiei față de acest spațiu combinat, producând permanent o îngrijorare geopolitică extinsă.
Zona panonică, un spațiu bine definit, cu puternice influențe austro-ungare, delimitat unilateral și mai larg de Ungaria, dezvoltat și favorizat de cursul mijlociu al Fluviului Dunărea, cu stabilitate fragilă, din motive că aici se gândesc și născocesc în permanentă soluții maghiare revanșarde pentru întreg arealul analizat în totalitate.
Zona balcanică, și acum mereu cu influențe turce și slave, cuprinde state care doresc și au realizat în parte, destul de recent, accederea în NATO și UE, dar care prin diversitatea economico-politico-socială, exprimată prin interese divergente în unele privințe majore, sprijinite din est, vest și sud, crează permanente stări de neîncredere reciprocă, chiar și pentru întreagă Europa. Rațiuni și raționamente naționale și mai puține determinări externe pot spori stabilitatea zonei, de care este multă nevoie acum.
Zona danubiană din areal, un adevărat sistem de existența și dezvoltare milenară a tuturor statelor fluviale, este acum axa strategică europeană și arteră de legătură economică a Marii Negre cu Europa Centrală, prin șenalul și canalele navigaile realizate în secolele trecute, are o mare valoare geostrategică prin pârghiile de dezvoltare economico-socială. O parte a Deltei Dunării și spațiul adiacent definește în completare zona ucraineană, prin Ținutul Buceagului, la care privește cu „răbdare istorică” și Turcia. Bazinul hidrografic, cu cei zece afluenți principali, generează multiple și benefice influențe geoeconomice în întregul areal și expandarea la sud către Marea Mediterana. Dispută geostrategică internațională pentru controlul și dominația acestei zone nu a încetat niciodată.
Zona Marii Negre cuprinde bazinele de nord-vest, vest și sud-vest, cu însemnate resurse energetice exploatate și în curs de a fi exploatate, cu dezvoltare economică riverană și portuară modernă, la care se uită cu râvna actori importanți și specializați din Occident și Orient. Zona permite ieșirea la Oceanul Planetar și realizarea de multiple conexiuni economice dorite dinspre Rusia și Asia. Este vorba de culoare energetice, „drumul mătăsii”, acesul Indiei s.a.
Așadar, prin poziționare față de evenimentele de beligerantă (războiul ruso-ucrainian) și crizele politico-economice europene și internaționale, arealul depășește cu mult ca importantă ce a fost până acum. Devine „placă turnantă a Europei” pentru conexiuni vitale, nu prea îndepărtate ca viitor, cu spații intercontinentale prin legături geostrategice de dezvoltare și stabilitate pe relația est-vest. Așa se face că aici focalizează cu covergența geostrategică interesele marilor puteri din Orientul Îndepărtat și Orientul Mijlociu și Apropiat, la care se adaugă dorința acerbă de dominație a SUA, pentru care a dislocat, și continuă să o facă, importante forțe și mijloace militare.
Devine ușor de remarcat că această configurare geografică a arealului analizat cade sub o influență benefică sau nu, din partea actorilor spațiului rusesc, euroasiatic, islamic, mediteranean, occidental (inclusiv SUA) și nord-european. Este evident că inelele geografice statale din jurul arealului analizat generează cu certitudine strategii geoeconomice, geopolitice și militare, care pot fi întrunite, corelate sau individuale, a căror focalizare sincronă de ansamblu sau interesată punctiform amplifică și mai mult complexitatea stabilității naționale, zonale, regionale și a fiecărui actor statal.
Iată de ce apreciem că pe acest areal vor continuă să se producă și mai multe focalizari și confruntari geostrategice cu dimensiuni economice, politice și militare apreciabile, cu participarea principalilor actori internaționali și europeni, în scopul dobândirii de atu-uri și favoruri în satisfacerea intereselor proprii comunitariste, exprimate geoeconomic și geopolitic și în întreagă Europa.
„Martorii și beneficiarii” acestor convergențe și focalizări de natură politico-economico-militară au nevoie de geostrategii naționale, de grup sau comune pentru a putea face față sau să supraviețuiască realităților viitoare, care după părerea euro-optimiștilor pot și trebuie să conducă la realizarea unei „Noi Europe”.
Analiza noastră dorim să devină atât necesară, cât și benefică pentru o geostrategie românească bine elaborată de specialiști în domeniu și ancorată riguros la realitățile în devenire ale arealului de existența națională, cu temeinice și operaționale dimensiuni geoeconomice, geopolitice și de strategie de securitate și apărare.
Credem necesară deoarece numai așa vom înțelege mai bine și vom desluși mai mult contextul actual complex și dinamic în arealul analizat în urma promovării ascunse, dar și propagandistice a intereselor actorilor implicați din vecinătatea noastră și eliminarea astfel a confuziilor, suspiciunilor și reținerilor în decizia geostrategică națională.
Afirmăm că este de dorit și benefică pentru că în felul acesta va fi ușor de urmărit și chiar anticipate evoluțiile din areal și zone, din punct de vedere al raportului de putere, interesului declarat și cel real definit, pentru crearea unei percepții favorabile, astfel încât totul să fie într-o deplină cunoștință de cauza.
Pentru arealul în care există România s-au identificat, iar în ultima vreme s-au accentuat preocupări geostrategice ale unor actori internaționali sau state din vecinătate, cu evidente componente geopolitice de contrast amenințător și jenant și geoeconomice concurențiale neloiale față de spațiul românesc, în asociere și cu unele zone limitrofe de interes statal sau geografic general sau/și particular. Se au în vedere spații, comunități, resurse, accese strategice, elemente de infrastructură etc.
În cadrul analizei noastre am plecat și de la aprecierile specialiștilor care afirmă convingător că geostrategia este un element de baza și definitoriu al politicii statului, prin aceea că oferă intelligence politic, controlează sau modelează planificarea în plan economic, politic și militar, având ca finalizare dobândirea concordanței dintre scop, forțe și mijloace în identificarea specifică, definirea pertinentă și realizarea integrală a intereselor naționale. În arealul nostru de analiză această geostrategire devine o necesitate politică publică și deopotrivă o utilitate strategică permanentă.
În acest sens, față de creatorii și inițiatorii, din estul și vestul european, de evenimente (ne)prevăzute și ascunse pentru statele din arealul analizat, se va opta grabnic pentru geostrategii cu componente geopolitice și geoeconomice pline de caracteristici naționale, deci suveraniste, cu luarea în considerație a câteva scopuri decisive de apărare sau de evitare a surprinderii. Relevanța va fi dată în principal de conștientizarea temeinică a contextului în care sunt concepute: interesele naționale, valoarea și puterea resurselor țării, scopul și obiectivele de realizat, caracteristicile geografico-militare ale spațiului național sau vizat, factori tehnologici care afectează domeniile posibile de confruntare. Are România așa ceva? Va trebui să realizeze oportun la nivelul conducerii strategice naționale.
Mai adăugăm că pentru România, este necesară o geostrategie multidimensională cu existența continuă, să funcționeze că act normativ, susținând politicile internă și externă proiectate pe factori analitici anticipativi, dar cu determinări geografice, care să permită să modeleze permanent decizia strategică națională.
Dar, la fel de important va fi și specificul ei predictiv, prefigurând și previzionând viitoarele decizii de politici economice, sociale, culturale, militare etc ale țării, adaptate acelorași factori geografici ai specificului arealului și teritoriului național, care au devenit mai activi în ultimii ani.
Luând ca ghid geostrategiile străine identificate, care omnidirecțional „lucrează în acest areal”, apreciem că la nivelul conducerii României se pot înțelege cu suficientă și poate chiar evita erorile economice, politice, militare s.a. de până acum, pentru aprecierea obiectivă a fenomenelor, proceselor și faptelor ce s-au produs și se vor mai produce în sistemul relațiilor europene și internaționale. Aici facem cu tărie precizarea că au apărut mutații serioase în politicile statelor din areal și din afara acestuia, ceea ce ne obligă să avem în vedere și dispariția perspectivei clasice în preocupările geostrategice ale UE și asociate cu NATO.
În consecință, apreciem că este necesar să se amplifice preocupările geostrategice proprii, bazate pe observarea cu atenție, urmărirea permanentă și studiul în detaliu și perseverent ale percepției reflexive și comportamentului internațional al statelor, bazate pe declararea și susținerea unor interese proprii dezirabile și prea personale, mai mult ori mai puțin justificate față de anumite spații geografice. Se caută, de fapt, înțelegerea și justificarea politică a geostrategiilor străine focalizate pe diferite spații de interes. Realitatea europeană și din zonele arealului analizat oferă exemple suficiente în această privința.
Geopolitica, drept a doua dimensiune esențială a oricărei geostrategii naționale, nu poate să fie gândită și elaborată în concepții și tratată în practică permanent prin planuri și programe, decât ca un fenomen cu multiple procese obiective în sfera relațiilor intrastatale și internăționale. Pentru noi aceasta face posibilă exprimarea fermă a unui suveranism înțelept în spațiul de existența al Neamului Românesc, chiar dacă integrarea europeană și euroatlantică ne-a obligat la un transfer de suveranitate, deloc comod și benefic.
În arealul nostru de definire geografică și existența milenară, România este determinată și obligată la acțiuni geopolitice elaborate pertinent, cu fermitate aplicate, urmărind cu atenție și prudență interacțiunile dinamice din relațiile mediului internațional și european, cu preponderență la nivel zonal, regional și național. În consecință, percepția obiectivă a factorului politic național, față de realitățile existente întra/interstatal, devine obligatorie, fiind un factor rațional de decizie strategică.
În geopolitica românească, pe considerentele percepției relațiilor internaționale și europene se va acorda aceeași importantă și analizei științifice făcută anticipativ la nivelul cel mai înalt al managementului strategic. Rezultatele sunt grupate apoi pe bază de rațiuni și raționamente înalte în scenarii geopolitice, pe variante ale evoluțiilor din mediul de dezvoltare și stabilitate specific arealului analizat. Exemple-scenariu privind evoluțiile posibile în spațiul moldavo-ucrainian, în zona balcanică, la Marea Neagră etc.
Eficiența în problemele naționale analizate se poate realiza numai dacă există o doctrina (opțiune politică) geopolitică clară și realistă, pe baza căreia popularizarea publică și școala geopolitică națională să elimine “realitatea fabricată și propavaduită din afară în domeniu ” și să stimuleze astfel cetățeanului și comunităților românești convingeri, atitudini și comportamente sociale necesare și rezistente. Permanent propaganda maghiară, ucrainiană, rusească și nu numai “bombardează cu fake news” factorul demografic românesc.
Aceasta nu numai presupune, ci și obligă la un “naționalism autentic, necesar și fără culpă”, dar și la un “patriotism cu înțelepciune și dezirabil” prezente în gândirea, atitudinea și comportamentul politicienilor și factorilor de decizie politică în orice împrejurare. Altfel, vom asista la o dilutie a rolul statului, ceva de nepermis, până la posibilă dispariție a sa. Justificarea este dată de condițiile în care elemente agresive nedorite și ne acceptate ale globalizării europene sunt deja declanșate și active printre noi.
Ca și cum aceste amenințări periculoase nu ar fi suficiente, se propavaduieste și ideea, acceptată de unii ai noștri “că brazii”, de a se forma în arealul analizat state-regiuni, prin fărâmițarea statelor-națiune, acestea însoțite de noi blocuri economice și corporații multinaționale regionale că infrastructură strategică.
În geopolitică românească scopul principal rămâne același, de a continua decriptarea focalizării geostrategiilor străine în areal și de a evidenția interesele și modalitățile prin care un stat din areal sau actor al relațiilor europene sau internaționale dorește și se poate impune asupra României sau în oricare țară din vecinătate. Aceasta se poate realiza în mod individual sau prin “jocuri geopolitice de culise”, în funcție de factorii combinați, puterea de care dispune statul și sprijinul geostrategic oferit extern. În actuala conjunctură Ungaria, Serbia, Ucraina sunt exemple active.
Nu lipsit de importantă în geopolitică românească devine în acest caz o relație foarte circumspectă pentru noi și anume “dimensiunea spațiului vizat și jocul politic întră/inter statal”, ceea ce nu întotdeauna înseamnă amenințarea în întregime a “poziției geografice” din arealul definit și analizat.Se pot dori numai provincii românești, suprafețe bogate în resurse naturale, obiective geografice vitale și de infrastructură critică strategică etc.Acțiuni în acest spectru sunt și ele omnidirectionale că prezența asupra României, vecinătățile vestică și cea estică sunt cele mai active.
Analizei geopolitice românești nu trebuie să-i scape, evident, că în întregul areal, unde existăm de milenii, puterea, cu toate formele ei de prezentare și manifestare, este foarte diversificată, mai ales acum când în vecinătate este în curs de desfășurare o conflictualitate politico-militară bilateral ruso-ucrainiană și una politico-economico euro-rusă.
Este cazul ca în tot arealul, după finalul dezirabil al evenimentelor beligerante, încă active în vecinătatea sa estică și cu reale posibilități de extindere, România să propună a se institui o formă adecvată de control a puterii militare și deopotrivă o revizuire a structurii și diseminării puterii politico-militare, pentru eliminarea grabnică a consecințelor deosebite apărute și posibil să mai apară, devenite factori periculoși de insecuritate în mediul de normalitate europeană.
Recomandăm conducerii politice a României să ia serios în considerare și punctele de vedere ale specialiștilor naționali, precum că geoeconomia trebuie să devină o adevărată „cheie” a cunoaşterii politice, dezvoltării economice și puterii militare a statelor și zonelor din arealul analizat.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât acum devine obligatorie, pentru factorii deciziei naționale, analiza interacțiunilor și dependențelor tot mai complexe în plan geoconomic şi geopolitic dintre state, dintre regiuni şi întregul areal. Este necesar a se putea identifica și concluziona pe măsură asupra unei situației nou create, în urma crizelor europene în curs de manifestare expandată tot mai accentuată.
Sugerăm că se impune și o restructurare a sistemelor economice naționale, chiar formarea în diferite zone a unor noi sisteme geoeconomice puternic și rațional negociate, pentru a fi acceptate și sprijinite din exterior, cu implicații benefice pentru puterea statului. Cu certitudine acstea produc o schimbare uneori radicală a unor raporturi geoeconomice și geopolitice în relațiile geostrategice de putere între state. Ca atare, să urmărim cu atenție dezvoltarea economică din zonele vecinătății cu noi, care deja surclasează România în câteva privințe de luat în seama.
Altfel spus, să avem în vedere cu atenția cuvenită că geoeconomia tinde să devină o “geopolitică economică”, cu un scop “alunecat” către superioritate economică bazată pe dezvoltare cuprinzătoare, cu determinări spre dominație politică și tendințe de a influența politica externă, cu focalizare pe frontiere, provincii istorice, resurse naturale și omogenizarea socială.
Așadar, sugerăm ca recomandare conducerii nostre la vârf, să țină cont în elaborarea actuală a geostrategiei proprii și pentru întregul areal analizat, de interacțiunea dintre geoeconomie și geopolitică cu urmărirea atentă a unor factori obiectivi, precum: diferențele, uneori majore și semnificative, între dezvoltarea statelor și zonelor, cu implicații politice în perspectivă și crearea de interdependențe între sistemele economice naționale; preocuparea politică cu tenacitate de a dobândi capacitatea de adaptare la cerințele noii competiții economice pentru echilibru stabil zonal și evitarea de disfuncții pentru integrarea cu prioritate în spații economice regionale; aspecte de “transparență a frontierelor”, liberalizarea accesului la resurse naturale, rolul controlat al companiilor multinaționale etc. În această privința, unele state vecine au emis deja propriile repere ale teoriilor și pilonii concepțiilor viitoarelor geopolitici economice.
Prin cele enumerate mai sus, geopolitica economică a statului român în contextul actual poate recupera ramânerile în urmă, prin asigurarea atingerii succesive a unui nivel înalt de dezvoltare și performanță economică, atât la scară națională, cât și în competiția regională și în întregul areal, pe măsura (re)surselor de care dispunem, de cele mai multe ori insuficient gestionate. Să auzim și să vedem România pol de putere, dezvoltare și stabilitate carpato-danubiano-pontica.
Ca dezvoltare, ne putem gândi doar la superioritate, dar în nici un caz la dominație după modelele occidentale, atât pentru stabilitate regională, cât mai ales pentru realizarea posibilității reale de a negocia sau diminua convergența și focalizarea geoeconomiilor și geopoliticilor străine asupra României și în areal, nu puține ca număr, intensitate și diversitate.
Dar cel mai de seama obiectiv îl reprezintă realizarea acelei capacități acționale geostrategice de a putea concura sau (re)negocia în interes național cu subiecții economici dominatori, acaparatori și jefuitori actuali și viitori pentru valorificarea mai eficientă împreună a (re)surselor naturale și economice.
În spiritul celor prezentate până acum, mai aducem în atenția factorului politic național și conceptul de “spațiu economic românesc”. Devine foarte necesar să-l definim și apoi să înțelegem și să analizăm comportamentul actorilor geostrategici din areal, europeni și internaționali. Acestea devin elemente vitale pentru România, pentru că avem în vedere cu prioritate mutaţiile provocate de globalizarea europeană, tendința de regionalizare a UE și forțarea accesului preferențial la resursele țării, tot mai vizibile ca urmare a slăbirii premeditate a autorității statului-națiune în favoarea unor factori de integrare externi, cu câteva state și corporațiile multinaționale în frunte.
Trebuie să acceptăm managerial adevărul că geoeconomia însoțită alături de geopolitică își va spori capacitatea acțională în interiorul și exteriorul statului-națiune, definind și delimitand rațional spațiul economic românesc cu acceptarea unei distincții nu prea rigide între intern și extern și dintre micro/macroeconomic.
Nu mai putem accepta spațiul economic românesc ca ceva ermetizat, acceptând, dar numai negociat, în logica cartei geostrategice actuale și viitoare acceptate: integrarea, dezvoltarea, securitatea și globalizarea. Trebuie să conștientizăm că acum economicul generează politicul și numai amandoua definesc geostrategia interesului național și strategia militară pentru securitatea și apărarea lui.
Vrem nu vrem, România este și va fi permanent într-un areal de focalizare, convergență și confruntare geostrategică omnidirecțională. Trebuie să milităm politic asupra spațiului economic vital al țării, pentru a fi plasat într-o construcție geostrategică formată dintr-un spațiu de cooperare cu multiple racordări politico-diplomatice active, asociat cu un spațiu de existența istorică cu o puternică amprenta mediatică, iar rezultatul nu poate fi altul decât eliminarea spațiului conflictual de până acum determinat de poziția periferică pe care Occidentul o oferă României.
Focalizarea geostrategiilor „din afară” evidențiază un rol de coordonare directă ori indirectă a acțiunilor îndreptate împotriva României și deopotrivă asupra întregului areal, pe obiective naționale vitale aceleași sau diferite, dirijate împreună sau ca initiativă numai a unui stat, ceea ce pune România în față unor grave situații geoeconomice și geopolitice, într-un context geostrategic creat subiectiv, în care apărarea interesului național poate părea aproape imposibilă.
În arealul analizat sunt destui factori atractivi și deopotrivă provocatori, care pot (de)favoriza într-un fel sau altul țara noastră, cum ar fi de exemplu, Fluviul Dunărea, Marea Neagră, R. Moldova, vecinătatea istorică pașnică sau încordată s.a. Aceste aspecte tentante determină mai mult necesitatea de a se realiza, prin negocieri favorabile pentru orice parte interesată, o integrare adecvată, bazată pe dezvoltare durabilă și stabilitate, drept garanții ale unei securități trainice în areal și în Europa.
În momentul de față, recunoaștem ca persistente în timp, câteva probleme deosebite, cu maximă gravitate, care trebuie rezolvate de România, împreună cu celelalte state din areal, prin geostrategii coerente și (pre)vizionare susținute politico-diplomatic euroatlantic, european și partenerial.
Este de dorit incetatea conflicualitații militare în vecinătatea arealului și astfel România și Bulgaria să nu mai fie spațiu de campare a forțelor NATO și SUA, cu apariția pericolelor de extindere către vest a beligeranței existente și suportarea cheltuielilor de întreținere mari. Totodată, să se elimine și alt factor de insecuritate pentru România ca spațiu logistic de alimentare din Occident a „mașinii de război ucrainiene”.
Prin măsuri colective, comune și parteneriale de pregătire descurajante pentru orice agresor să se întărească garantat capacitatea acțională militară pentru păstrarea vestului Marii Negre și a Gurilor Dunării, cu libertatea de acțiune necesară funcționalității axei geostrategice a Fluviului Dunărea, vitală pentru o bună parte și chiar a întregii Europe.
Este necesară și o revedere exigentă și renegociere a modului în care s-a obținut acces la exploatarea resurdelor energetice și economice ale României. Este necesară o valorificare multinațională, împreună și în folos bilateral garantat în continuare a tuturor resurselor naționale pentru dezvoltarea viitoare a României.
Imposibilitatea accesului României și Bulgariei în Spațiul Schengen a reprezentat o grea lovitură pentru cele două state cu urmări geostrategice grave și grele. Continuarea acestei situații discriminatorii poate produce o „ruptură geopolitică” în areal cu o disfuncționalitate nedorită în spațiul dunareano-pontic. Motivarea bazată pe migrația islamică și din alte direcții ale sud-estului european, pe un culoar principal balcanic către Europa Centrală este o improvizație austriacă în cârdășie cu UE, cu atingeri esrioase la echilibrul geostrategic din întregul areal.
Cele două state pot să acționeze convergent pentru eliminarea acestei nedreptăți, dar există și posibilitatea geostrategică să realizeze bilateral propriul acord de tip Schengen.
Privind migrația amintită mai sus, România trebuie să militeze pentru păstrarea redusă a numărului de azilanti în fiecare țară din arealul analizat și să propună oprirea migrației masive cu valoare geopolitică și geoeconomica pe care o suportă Europa Occidentală. Cei ce încurajează și sprijină migrația spre Europa fac de fapt un continuu atentat etnico-religios, care în formă continuată poate produce distrucția UE.
Cel mai grav apar aspectele ce țin de păstrarea poziției dominante dorită în areal de SUA, prin NATO și Parteneriatul strategic cu România, la mare concurență și confruntare politică cu tendințele istorice de dominație și control ale Rusiei la Marea Neagră, Dunăre și în zona balcanică și mai nou către zona central-europeană, folosind legătura oferită de sistemul dunareano-pontic.
În ultimii ani, cel mai rău a fost și este poziția UE, favorizată de NATO, de a transforma arealul analizat într-un spațiu neo-colonial, periferic, ceea ce împreună cu celelalte determinări geostrategice „din afară”, dezvoltă în interior ideea și dorința geopolitică a unei „Noi Europe”.
Pe acest fond continuă să se producă în Europa și în arealul analizat polarizarea în grup a statelor, care prin opozițiile manifestate generează antagoniste cu implicații asupra construcției geopolitice euroatlantice și geoeconomice europene.
Actualmente în Lume există blocuri antagoniste în devenire și consacrare, față de care Europa este oarecum divizată, cu posibilități largi de opțiuni diferite în viitor. Între viitoarele blocuri geostrategice se va duce o acerbă confruntare pentru atragerea unor state din areal. Multă prudență, previziune și rațiuni înalte din partea României.
Prin elaborarea noastră punem la dispoziția factorului politic românesc, celor care elaborează decizia geostrategică, suficiente elemente științifice și puncte de vedere personale pentru a putea realiza acum „în ultim ceas” al realității europene, euroatlantice și parteneriale un util „Proiect de Țară”, de mult așteptat. Respectând elementele de geoistorie, etno-politice și creștin-ortodoxe specifice Neamului Românesc devine de necesitate pentru a reuni toate forțele și energiile naționale, asigurând continuitatea neatinsă și mereu activă a României în acest areal, dar acum cu consacrarea în nouă configurație a Europei mereu în devenire.
Gl. bg. (ret.) prof. dr. Constantin ONIȘOR
Membru corespondent AOS-R
Secretar General Partidul Neamul Românesc
Discussion about this post