Problematica burnout-ului în actuala societate postmodernistă

Burnout-ul este o problemă cronică, nu doar una legată de epuizare.Acesta este rezultatul a ceea ce denumim „stres cronic”  care la locul de muncă tinde să se acumuleze în jurul experiențelor fiecăruia, legate de volumul de muncă, de valori, de corectitudine, de ideea de control, de gradul și /sau valoarea recompenselor etc.

Dacă unul din acești parametrii lipsește sau nu este sincronizat, s-ar putea să se îndrepte către sentimentul de a fi ineficient, către o stare de epuizare nefirească ce poate cauza disfuncționalități multiple stării generale de sănătate.

Definiții 

Conform definiției unanim acceptate, burnout-ul este tocmai starea de a nu avea energie  sau niciun fel de entuziasm din cauza muncii prea intense sau se referă la cei care arată efectele acestei stări.

Anumiți specialiști din Statele Unite ale Americii au identificat câteva elemente de bază pentru recunoașterea și stabilirea gradului de burnout.

Una dintre cele mai complexe probleme generate de stresul la locul muncă este sindromul burnout. Termenul de „burnout“ a fost folosit în mod colocvial inca de la sfârșitul anilor 1960, dar cei care l-au introdus in mediul științific au fost psihologii americani Herbert Freudenberger si Christina Maslach. 

Domnul Freudenberger a întâlnit termenul „burnout“ în timpul cercetărilor pe care le aplica pacienților de la St. Mary’s Free Clinic din New York, care descriau stări precum epuizare emoțională, pierderea motivației și implicare scăzută la serviciu. Rezultatele cercetărilor sale au apărut în articolul „Staff Burnout“ din Journal of Social Issues, din anul 1974.

În aceeași perioadă, doamna Maslach, fiind cercetătoare la Universitatea California din Berkeley, desfășura un studiu care implica funcționari ce lucrau cu publicul. Ea este autoarea celei mai cunoscute și utilizate definiții a sindromului burnout, descris „ca fiind un sindrom caracterizat de epuizare emoțională (epuizarea resurselor emoționale și diminuare a energiei), depersonalizare (atitudini și sentimente negative, insensibilitate și lipsa de compasiune), minimizarea realizărilor personale (evaluări negative ale activității profesionale și sentimente de reducere a competenței).

 Primele sale studii pe acest subiect au aparut în anul 1976, în lucrarea „Burned-Out“ din revista Human Behavior.

Preluand ulterior definiția Christinei Maslach, Herbert Freudenberger și Gail North au redefinit, în 1992, acest sindrom prin trei componente: epuizare fizică, epuizare emoțională și simptome comportamentale (productivitate scăzută, insatisfacție la locul de muncă ).

Totuși, în societate se propagă o anumită concepție total eronată despre ce înseamnă epuizarea. În SUA, specialiști precum doamna doctor Christina Maslach, cercetător în domeniul burnou-ului și autoare a cărții „The Burnout Challenge :Managing People’ s Relationships with Their Jobs” a identificat toate cele trei atribute ale epuizării mai sus enumerate.

În opinia sa, în primul rând, „ne simțim epuizați și ca și cum nu avem energie pentru a face o muncă cu adevărat competitivă.”

În al doilea rând, „ne simțim cinici și avem atitudini negative față de proiectele noastre.”De asemenea, se experimentează un sentiment de disociere de acele proiecte și de oamenii din jurul nostru, fie că sunt colegi, prieteni sau familie.

În al treilea rând, burnout-ul „ne face să ne simțim ineficienți, ca și cum am reuși mult mai puțin decât de obicei și nu putem aduna forța de a fi productivi.”

Cum se manifestă

Burnout-ul nu este un diagnostic medical. Unii experți cred că în spatele burnout-ului se află și alte afecțiuni, cum ar fi depresia. Cercetătorii subliniază că factorii individuali, cum ar fi trăsăturile de personalitate și viața de familie, influențează cine se confruntă cu epuizarea locurilor de muncă.

Mai mult decât stresul intens, sindromul de burnout asociază modificări afective și cognitive, provoacă depersonalizare și o stare de epuizare copleșitoare, sentimente de cinism și detașare și un sentiment de ineficiență și lipsa de realizare. Persoanele aflate în burnout își pierd total motivația și energia.

Burnout-ul este recunoscut oficial de Organizația Mondială a Sănătății ca sindrom profesional asociat cu creșterea riscului de hipertensiune arterială , flutter atrial, alte boli cardiovasculare, depresie și sinucidere.

Dacă până nu demult termenul se referea doar la riscurile extreme cărora le făceau față profesioniștii din domeniul sănătății , ofițerii de poliție, pompierii și toți cei care se ocupă de traume și servicii umane, astăzi, burnout-ul cuprinde și alte categorii de persoane, și, mai mult decât atât, sunt semnalate tot mai multe cazuri în rândul copiilor și îngrijitorilor lor, dar și în alte circumstanțe, de exemplu familiale.

Studiile recente sugerează că stresul profesional și simptomele epuizării profesionale sunt mult mai răspândite în rândul medicilor decat în rândul angajaților din alte domenii, chiar și după ajustarea orelor de lucru și a nivelului de educație.

Burnout-ul poate avea numeroase consecințe profesionale și personale, inclusiv o creștere a fluctuației medicilor, reducerea calității îngrijirii pacienților, afectarea relațiilor personale și consumul problematic de alcool.

Tipuri de Burnout

Au fost identificate trei tipuri de burnout, fiecare cu o cauză proprie.

Burnout-ul din cauza suprasolicitării apare în rândul persoanelor care muncesc din ce în ce mai mult, în căutarea succesului, fiind dispuse să-și riște atât sănătatea, cât și bunăstarea personală, pentru a reuși pe plan profesional.

Burnout-ul din cauza subaprecierii  apare în rândul persoanelor care se simt subapreciate și nu găsesc motivație la locul de muncă, întrucât nu au oportunități de învățare sau de creștere profesională.

Burnout-ul din cauza neglijării apare în rândul persoanelor care se simt neputincioase la locul de muncă, care consideră că sunt incompetente sau că nu pot ține pasul cu responsabilitățile ce le-au fost atribuite. O astfel de epuizare poate fi strâns legată de sindromul impostorului, un tipar psihologic în care o persoană se îndoiește de aptitudinile, talentele sau realizările sale.

Chestionare online

Există diverse chestionare pentru autoevaluarea acestei probleme. Dar, deoarece, din cauza faptului că nu este clar cum anume aceste chestionare pot „măsura” epuizarea nu se poate face departajare de alte afecțiuni, boli cunoscute.

Cel mai frecvent chestionar este considerat Maslach Burnout Inventory (MBI), care este disponibil pentru diferite grupuri profesionale. Numai că acest tip de chestionar a fost dezvoltat inițial în scopuri de cercetare, nu pentru utilizarea lui de către personalul medical. Chestionarele online privind riscul de burnout nu sunt potrivite pentru a determina dacă cineva are epuizare sau dacă simptomele sunt cauzate de cu totul altceva. Simptomele, despre care se spune că sunt un rezultat al epuizării, pot avea în general și alte cauze, inclusiv boli mentale sau psihosomatice precum depresia, tulburările de anxietate sau sindromul de oboseală cronică  Dar bolile fizice sau anumite medicamente pot provoca simptome precum epuizarea și oboseala.

Prin urmare, este important să luăm în considerare alte cauze posibile mai întâi, consultând un medic de specialitate și să nu trecem la concluzia că aveți epuizare imediată.

Sfaturi ale specialiștilor în domeniu