În anul 2017, Francmasoneria a împlinit 300 de ani de la înființarea de la data istorică care a fost consemnată la 24 iunie 1717. Potrivit rapoartelor oficiale, aceasta a fost rezultatul reuniunii a patru loji sau societăți secrete, care au format atunci Marea Lojă a Londrei. Un cleric protestant, pe nume James Anderson, a redactat atunci primele statute masonice.
Biserica Catolică a condamnat această asociere de fond pseudo-religioasă deja la aproximativ 20 de ani de la începutul acesteia, cu cea mai mare pedeapsă eclezială, excomunicarea. Motivul îl constituie faptul că Francmasoneria a fost și continuă să fie o „religie naturalistă”, un amestec de panteism, gnoză și „mântuire de sine”. Această „religie” este doar aparent tolerantă. De fapt, este un întreg sistem religios cu tentă panteistă, extrem de exigent și deopotrivă de intolerant. Francmasonii spun despre ei înșiși că ar fi oamenii „inițiați”, „perfecți” și „iluminați”, iar umanitatea rămasă este pentru ei profană, imperfectă și deopotrivă de pătimașă și întunecată.
Acest lucru sporește confuzia și perpetuează ideea că aceste organizații sau cluburi de binefacere sunt perfect acceptabile și “normale”, ba chiar decente și, mai mult decât în esența autentic creștină, acești „frați” se chinuie cu multă publicitate și fac chiar fapte bune!
Introducere. Repere istorice
Francmasoneria continuă să suscite un viu interes, deoarece nu mai reprezintă vreun fel de subiect tabu pentru unii, sau pe deplin necunoscut pentru alții. De-a lungul secolelor, infiltrarea masonică în rândul slujitorilor bisericești dezvoltă o narațiune mereu ocolită, dar una cât se poate de veridică și palpabilă.Nu mai reprezintă deloc un secret că „mult-stimata” organizație cu presupus rol filantropic-Francmasoneria- a fost condamnată deseori chiar de către instituția Bisericii Catolice, cu toate că există numeroși clerici care au fost sau continuă să fie ademeniți de aceasta temută organizație ocultă.Deosebit de grav rămâne faptul că în majoritatea scrierilor masonice accesibile marelui public se prezintă în exclusivitate numai aspectele benefice ale acestui „club select”, asemenea unei entități cu expunere largă în toate sferele sociale, care urmărește prosperitatea și binele tuturor, nefiind deloc aflată în orice fel de conflict.
Francmasoneria modernă a apărut în Marea Britanie în primii ani ai secolului al XVIII-lea. S-a răspândit foarte repede în întreaga lume occidentală, pretutindeni însoțind noțiuni precum democrația și toleranța religioasă.
A căpătat diverse culori pe parcursul migrațiilor sale, iar caracterul speculativ răspândit în Franța și mai degrabă „binefăcător” din Statele Unite i-au asigurat acea notorietate, fără a nega vreodată idealurile primite de la „părinții” fondatori englezi .
S-a definit ca fiind un „ordin inițiatic” , cu o noțiune de „sacru” care depășește simpla religiozitate. Gustul lor pentru secrete și angajamentele sale liberale au alimentat numeroase mituri probate printr-o serie de evenimente și documente istorice care au justificat nefasta influență a acestor adoratori ai „Marelui Arhitect al Universului..”
Mai târziu, acest „club elitist” a fost unificat, astfel că în 1813 a devenit Marea Lojă Unită a Angliei .
Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul din data de 24 Iunie este recunoscută în multe culturi. Într-o postare informativă a Lojii Masonice Isagani Nr. 96 a Marii Loji a Filipinelor se consemnează că „festivalul Sfântului Ioan ar trebui să servească ca o reînnoire și întărire a legăturilor fraterne și o sărbătoare a Masoneriei din vremuri vechi. Funcționează ca o legătură între trecut și viitor.”
Numai că, Francmasoneria intenționează să obțină independența față de adevăratul Dumnezeu, astfel încât ființa umană să stea în poziția Lui Dumnezeu, adică, asemenea lui Lucifer să ia locul Lui Dumnezeu și să decidă despre bine și rău.
Constituțiile masonice ale lui James Anderson
Scrise de reverendul presbiterian scoțian, James Anderson, volumul este considerat ca fiind prima compilație și sfaturi pentru regulile de conduită pe care francmasonii ar trebui să le respecte. A fost creat la cererea Ducelui de Wharton, pentru prezentarea Ducelui de Montagu, al doilea și al treilea Mare Maestru al Marii Loji a Angliei. Pentru a clarifica, la acea vreme, Marea Lojă a Angliei era compusă din Loji din orașul Westminster și Londra iar numai cei din afara Londrei aveau și aveau alte idei!
Patruzeci și opt din cele nouăzeci și una de pagini din compendiul lui Anderson sunt despre „istoria” Meșteșugului. Din cele 48 de pagini, există un echivalent a aproximativ 20 de pagini de note de subsol, care sunt în principal „observații”. James Anderson a realizat în mod regulat comentarii îndelungate asupra unei situații sau un eveniment istoric, spre deosebire de ceea ce considerăm astăzi note de subsol sau de final – notând o referință sau o sursă.
Istoria în sine este un produs al Iluminismului, (sau al perioadei neoclasice), când a existat o renaștere a interesului pentru literatura clasică. Așa că nu a fost un salt prea mare pentru autorul acestor „Constituții „-James Anderson – ca să utilizeze un limbaj poetic despre figurile reprezentative ale culturii și istoriei din Asia Mică, Grecia și Roma antică. El a continuat în moda consacrată a poveștilor fanteziste, pline de imaginație, cu o filiație mitică, folosind nume celebre (declarând că sunt masoni) și creând o serie de conexiuni cu ceea ce se întâmplă la ora actuală în Francmasonerie, pentru a lega fabula de zilele noastre. Bineînțeles, cea mai mare parte a poveștii sale nu are fundament sau dovadă. Deși cu un secol prea devreme, „Constituția” lui Anderson ar fi fost legată de perioada romantică,cu toate acestea, a ajutat la vânzarea și răspândirea cărților și a unei părți din ideologia care s-a dorit a fi publicată.
Atitudinea fermă a Bisericii
Biserica Catolică și cea Ortodoxă recunoaște că Francmasoneria este o societate secretă adevărată și din ce în ce mai puternică, cu conținut pseudo-religios, care a fost răspândită foarte repede în nenumărate organizații afiliate și adesea sub diferite nume, care a pătruns în cele mai importante niveluri puternice în societate, în politică și în lumea controlată de către material, de către finanțe.
Francmasoneria lucrează împotriva Bisericii Catolice și de aceea gradele sale superioare sunt dedicate pentru a venera, a invoca și a i se închina lui Lucifer „Steaua Dimineții”.
În gradele inferioare ale Francmasoneriei, este venerată o divinitate incertă și destul de impersonală, cu tentă nebuloasă ca „Marele Arhitect al Universului”, care în gradele superioare și apoi în cele mai înalte devine din ce în ce mai concretă. De altfel, această divinitate incertă este identificată ca Lucifer, ca Satan, „ca zeul bun, adversarul lui Dumnezeu”, iar adevăratul Dumnezeu este aici considerat „Dumnezeul Cel rău”.
Francmasoneria este fără niciun fel de îndoială o „religie naturalistă”, un amestec de panteism, gnoză și „mântuire de sine”. Totuși, această „religie” este doar „aparent tolerantă”, deoarece în realitate, Francmasoneria este religia cea mai exigentă și intolerantă. Această intoleranță provine în cele din urmă din trăsăturile satanice ale Francmasoneriei superioare, după cum au explicat anumiți istorici și cercetători ai acestui subiect.
Condamnări celebre ale Francmasoneriei
Francmasoneria este și continuă să ducă o luptă susținută împotriva Bisericii creștine de pe cuprinsul globului. Aici, îl putem cita pe Papa Pius al VIII-lea care, în 1829, a lăsat scris despre Francmasonerie următoarele :„Este o sectă satanică, care își are demonul ca zeu”. Esența religiei masonice „constă în perversitate, adică în subminarea ordinii divine a creației și în încălcarea legilor date de Dumnezeu”.
O pleiadă de fețe bisericești au arătat de-a lungul celor trei secole că Francmasoneria este satanică și lucrează împotriva Bisericii Catolice și a societății creștine. Ei au realizat acest lucru cu ajutorul mai multor cazuri istorice, în care francmasonii au fost figurile centrale,ca de exemplu în Revoluția Rusă, numele și activitatea lui Alexander Kerensky.
În lumina tuturor acestor probe imbatabile, merită menționat aici că, în anul 2017, domnul doctor în istorie Michael Hesemann a descoperit un document istoric – o scrisoare din 1918 a cardinalului Felix von Hartmann către Nunțiul Apostolic în Germania, Arhiepiscopul Eugenio Pacelli – care a avertiza Roma împotriva planul masonic din spatele revoluției care avea loc în Germania și Rusia, printre altele, și care urmărea lupta împotriva monarhiilor și a Bisericii Catolice.
Filosoful German Paul Von Hartmann a scris pe data de 8 noiembrie 1918 următoarele fraze, care au rămas peste timp:
„În fața unui pericol atât de mare care amenință pe lângă Monarhie, și Biserica Catolică; este deci important ca episcopatul german să fie informat şi ca şi papa să fie avertizat.” (…) Până aici mesajul Majestăţii Sale. Am crezut că sunt obligat să-l transmit Excelenței Voastre și trebuie să las la latitudinea judecății dumneavoastră dacă doriți să transmiteți acest mesaj Romei. Cererea furtunoasă a social-democraților germani ca împăratul să abdice dă o anumită confirmare acestui mesaj. Dumnezeu să ne ocrotească pe noi și pe Sfânta Sa Biserică în această tulburare cumplită!”
Acest document istoric, pe care domnul doctor Hesemann l-a găsit în Arhivele Secrete ale Vaticanului în urmă cu șase ani, poate susține într-o manieră unică toate argumentele prezentate.
Nou șir de acuzații probate
Mai mult legat de evenimentele actuale, se poate dovedi că francmasonii au avut roluri principale în revoluția sexuală din anii 1960 în Franța și că francmasonii înșiși au declarat public că sunt în spatele acordării Franței de „căsătorie” între persoane de același sex, eutanasie și avort.
De exemplu, la finalul anului 2012, ziarul Le Figaro a publicat un dosar cuprinzător despre francmasonerie, iar jurnaliștii francezi i-au lăsat pe membrii de top ai francmasoneriei să vorbească deschis despre planurile lor.
Unul dintre acești oficiali masonici a declarat deschis că legile care legalizează avortul, așa-numita „căsătorie între persoane de același sex” sau „căsătorie pentru toți” și eutanasie au fost pregătite în „laboratoarele” masonice idealiste și apoi, cu ajutorul lobby-ului și prin membrii lor din Parlament și din guvern, au făcut toate demersurile ca să se impună prin legislație.
În cele din urmă, chiar dacă pare o situație cumplită, în ciuda puterii copleșitoare a acestor forțe, Iisus Hristos Însuși este și va rămâne Mântuitorul și biruitorul istoriei. De altfel, toți care aderă la francmasoni sau sunt prinși în această rețea malefică, au sufletul în pericol.
Biserica Catolică, într-o declarație din 1983, a clarificat condamnarea acestei periculoase organizații globale într-o manieră clară, atunci când a declarat:
„Judecata negativă a Bisericii cu privire la asociația masonică rămâne neschimbată, deoarece principiile lor au fost întotdeauna considerate ireconciliabile cu doctrina Bisericii și, prin urmare, apartenența la ele rămâne interzisă. Credincioșii care se înscriu în asociațiile masonice sunt într-o stare de păcat grav și nu pot primi Sfânta Împărtășanie.”
Această cuvântare deosebit de importantă și savantă totodată ne poate ajuta să înțelegem poate și evenimentele actuale din Biserică și din societate. Papa Benedict al XVI-lea, pe când era încă cardinal, i-a spus doctorului Robert Moynihan că el consideră Francmasoneria cea mai mare amenințare la adresa Bisericii Catolice.
În plus, într-un interviu din 2018 acordat lui Peter Seewald – care este inclus într-o nouă biografie care a fost publicată în Germania – Papa Benedict al XVI lea a subliniat, de asemenea, agenda agresivă de astăzi pro-avort și pro-homosexualitate și a vorbit aici despre „dictatură” și despre „ puterea spirituală a Antihristului.”
„Astăzi, cineva este excomunicat de societate dacă se opune acestei agende”, a adăugat cu acel prilej suveranul pontif. „Societatea modernă se află în mijlocul formulării unui crez anti-creștin și, dacă cineva i se opune, este pedepsit de societate cu excomunicare”, a subliniat cel mai important membru al Bisericii Catolice.
Mai mult ca oricând, suveranul pontif a rostit cuvintele pătrunzătoare despre Antihrist subliniind că: „Frica de această putere spirituală a antihristului este atunci doar mai mult decât firească și are nevoie cu adevărat de ajutorul rugăciunilor din partea unei întregi eparhii și a Bisericii Universale pentru a-i rezista”.
Datorită preciziei sale, următoarea analiză dată în 1894 de Papa Leon al XIII-lea despre esența, principiile și acțiunile Francmasoneriei, poate fi cu greu depășită și rămâne pe deplin valabilă:
„Există, de asemenea, un mare pericol care amenință unitatea din partea acelei asociații care poartă numele de francmasoni, a cărei influență fatală de mult timp asuprește în special națiunile catolice. Favorizat de agitațiile vremurilor și devenind insolentă în puterea, resursele și succesul său, ea încordează fiecare nerv pentru a-și consolida influența și a-și lărgi sfera. Ea a ieșit deja din ascunzările sale, unde și-a născocit comploturile, în mulțimea de orașe și, parcă ar fi vrut să-l sfideze pe Atotputernicul, și-a așezat tronul chiar în acest oraș al Romei, capitala lumii catolice. Dar ceea ce este cel mai dezastruos este că, oriunde și-a pus piciorul, pătrunde în toate rândurile și departamentele comunității, în speranța de a obține în sfârșit controlul suprem. Aceasta este, într-adevăr, o mare calamitate: pentru că principiile sale depravate și planurile sale nelegiuite sunt bine cunoscute. Sub pretenția de a revendica drepturile omului și de a reconstitui societatea, atacă creștinismul; respinge doctrina revelată, denunță practicile de evlavie, sacramentele divine și orice lucru sacru ca superstiție; ea se străduiește să elimine caracterul creștin din căsătorie și din familie și din educația tineretului și din orice formă de instruire, publică sau privată, și să smulgă din mintea oamenilor orice respect pentru autoritate, fie el uman sau divin. Pe propria sa parte, ea predică venerarea naturii și susține că, după principiile naturii, adevărul și probitatea și dreptatea trebuie măsurate și reglementate. În acest fel, după cum este destul de evident, omul este determinat să adopte obiceiuri și obiceiuri de viață asemănătoare cu cele ale păgânilor, Praeclara gratulationis. „
***
Dovadă imbatabilă din lumea” societății secrete și discrete” a Francmasoneriei
Una dintre cele mai viclene, și deci satanice maniere de luptă a Francmasoneriei împotriva inamicului ei, adică împotriva Bisericii Catolice, constă în infiltrarea în Biserică. Următorul fragment, recunoscut de mulți istorici ca fiind autentic și citat de episcopul Rudolf Graber (în cartea sa Athanasius and the Church of Our Time ), din „Instrucțiunile” așa-numitei „ Alta Vendita ”, un fel de Centru guvernamental al Francmasoneriei europeană din secolul al XIX-lea, ilustrează acest adevăr. Instrucțiunea Permanentă a Alta Vendita este un document publicat inițial în italiană în 1859, susținând de unii credincioși catolici că ar fi fost elaborat de cea mai înaltă loja a carbonariilor italieni și scris de „Piccolo Tigre”. „Piccolo Tigre” fiind pseudonimul unui francmason evreu.
Vă ofer un citat din „Instrucțiunea permanentă a Alta Vendita”, pentru a înțelege mai bine pericolul:
„Papa, oricine ar fi el, nu va veni niciodată în societățile secrete; revine societăților secrete să facă primul pas spre Biserică, cu scopul de a le cuceri pe amândouă. Sarcina pe care urmează să o asumăm nu este munca unei zile, sau a unei luni sau a unui an; poate dura câțiva ani, poate un secol, dar în rândurile noastre soldatul moare și lupta continuă. Nu intenționăm să câștigăm Papii pentru cauza noastră, să-i facem neofiți ai principiilor noastre, propagatori ai ideilor noastre. Ar fi un vis ridicol; și dacă evenimentele se întâmplă într-un fel, dacă cardinali sau prelați, de exemplu, din propria voință sau prin surprindere, ar intra într-o parte din secretele noastre, acesta nu este deloc un stimulent pentru a dori ridicarea lor la Scaunul Petru. Înălțimea aceea ne-ar distruge. Numai ambiția i-ar fi condus la apostazie, cerinţele puterii i-ar obliga să ne sacrifice. Ceea ce trebuie să cerem, ce ar trebui să căutăm și să așteptăm, așa cum evreii îl așteaptă pe Mesia, este un Papă după nevoile noastre… Acum, atunci, pentru a ne asigura un Papă de dimensiunile cerute, este vorba în primul rând de a-l modela…pentru acest Papă, o generație demnă de domnia la care visăm. Lasă bătrânii și cei de vârstă matură deoparte; mergi la tineri, iar dacă se poate, chiar și la copii. Vă veți construi, cu un preț mic, o reputație de buni catolici și patrioți puri. Această reputație va pune accesul la doctrinele noastre în mijlocul tinerilor clerici, precum și profunzime în mănăstiri. În câțiva ani, prin forța lucrurilor, acest tânăr cler va fi depășit – toate funcțiile vor forma consiliul suveranului, vor fi chemaţi să aleagă un Pontif care să domnească. Și acest Pontif, ca majoritatea contemporanilor săi, va fi neapărat mai mult sau mai puțin impregnat de principiile italiene și umanitare pe care urmează să începem să le punem în circulație. Lăsați Clerul să mărșăluiască sub stindardul vostru, crezând mereu că mărșăluiesc sub steagul cheilor apostolice. Intenționați să faceți să dispară ultimul vestigiu al tiranilor și al asupritorilor; întindeți-vă capcanele (plasele) ca Simon Bar-Jona; puneți-le în sacristii, seminarii și mănăstiri mai degrabă decât în fundul mării: și dacă nu vă grăbiți, vă promitem o captură mai miraculoasă decât a lui. Veți aduce prieteni în jurul Scaunului Apostolic. Veți propovădui o revoluție în tiara și în cope, mărșăluind cu crucea și steagul. „Conjuration antichrétienne , Paris 1910, Tomul III, p. 1040-1046. Textul integral al „Instrucțiunii permanente a Alta Venditei” este publicat și în: Mons. Dillon, Grand Orient Freemasonry Unmasked , Dublin 1885, pp. 51-56).
Faptul că această afirmație nu este inventată poate fi dovedită cu următorul citat al unui modernist italian de frunte, care în 1905 a scris în cartea sa: „Vrem să ne organizăm acțiunea pentru a fi mai orientată spre țintă: O Francmasonerie Catolică? Da, exact, o Francmasonerie a catacombelor. Ar trebui să se lucreze spre scopul, reforma romano-catolicismului printr-un simț progresist, teosofic, printr-un papă, care să se lase convins de aceste idei” (A. Fogazzaro, Il Santo , Milano, 1905, p. 44 e 22) .
Momentul condamnării din 1983
Faptele arată suficient că Francmasoneria este cel mai mare contrast posibil cu religia catolică. Prin urmare, în 1983, Biserica a dat următoarea, și încă valabilă, declarație, și anume prin Congregația Doctrinei Credinței:„Judecata negativă a Bisericii cu privire la asociația masonică rămâne neschimbată, deoarece principiile lor au fost întotdeauna considerate ireconciliabile cu doctrina Bisericii și, prin urmare, apartenența la ele rămâne interzisă. Credincioșii care se înscriu în asociațiile masonice sunt într-o stare de păcat grav și nu pot primi Sfânta Împărtășanie.”
În loc… de final
Puterea ideologiei masonice în politică și societate a atins în zilele noastre o influență și se pare că asistăm la un proces amplu al desacralizării ființei umane în ansamblul său , iar acest lucru este orchestrat de această damnată organizație care răspândește în întreaga societate umană o ideologie a distrugerii vieții cu ajutorul avortului și eutanasiei. Conceptul și realitatea familiei trece printr-un proces de distrugere prin spălarea creierului cu ideologia de gen, pusă în aplicare de către toți cei care sunt în slujba statului și au depus jurământul masonic…
Fiecare persoană care încă mai gândește singur și, în general, fiecare creștin, trebuie – pe cât posibil – să reziste și să apere bunul simț și legea divină, chiar și cu prețul suferinței și al nenumăratelor dezavantaje.
Ca și creștini practicanți, trebuie să știm că Iisus Hristos este biruitor peste tot răul din această lume, ca Fiul al Lui Dumnezeu, și nu Francmasoneria este absolutul, biruitoarea acestei istorii amestecate și pe deplin mârșave. Aparținem comunității învingătorilor, chiar dacă dușmanii Lui Hristos, francmasoniine privesc ca pe cei învinși. Credința noastră este și ar trebui să ne dea acea încredințare statornică, mult mai puternică decât toate invențiile perverse ale fanteziei și intrigilor țesute în toate laboratoarele și lojile masonice.
Noi ar trebui să ne temem doar de Dumnezeu, nicidecum de grozăvia acestei ideologii satanice prezentare și ambalate atât de atractiv în cluburi de binefacere și într – ajutorare, de susținere a tinerelor talente etc
Totuși, în același timp, ar fi indicat să avem, din adâncul inimii, adevărată compasiune față de membrii Francmasoneriei, pentru că aceștia au devenit victimele unei imense înșelăciuni. Un francmason este în cele din urmă ființa umană cea mai înrobită, deoarece, imediat după convertire și depunerea jurământului el își pierde mântuirea veșnică a sufletului său, care este pe deplin periclitată.
De altfel, ar fi indicat ca în interiorul Bisericii să existe o mișcare care să explice tuturor pericolul acestei organizații, cu scopul de a conștientiza pericolul apartenenței la această demonică organizație și astfel s-ar reuși salvarea sufletelor celor care sunt indeciși sau… îi admiră pe masoni ca fiind „oameni buni, filantropi”, neștiind de faptul că toate cluburile și grupurile masonice își promovează agresiv imaginea pentru racolarea de noi adepți. De altfel, unele orașe din provincie sunt, practic, invadate de placute care le semnaleaza prezența și “lucrarea”…
***************************************
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Discussion about this post