Sistemul ne educă? Partea a Sasea

Motto „Învățământul este un lucru admirabil, dar e bine să ne amintim din când în când că nimic din ceea ce merită să fie știut nu poate fi predat.”  Oscar Wilde

  Un proverb autohton amintea cândva de ideea că “cine are carte are parte”…În actuala conjunctură, aceasta realitate e mereu deformată, trunchiată, măsluită și pângărită de atâția factori ce stau destul de anapoda, extrem de diferit .

De ceva vreme non-valoarea a ajuns să domnească și (asemeni unui persnaj mefistofelic) să rânjească disprețuitor, să legifereze, să impună și chiar să ne silească să confundăm “albul” cu…”negrul,” adevărul cu minciuna!

În Romania actuală anormalul a devenit firesc, cu nuanțe de ingenuu dar și cu promsiuni de a fi perpetuu…Dacă încă aveți puterea de a fi indignați, atunci stimabililor, cum anume vă explicati faptul că , potrivit ultimelor sondaje, țara noastră se situează cu cea mai mare rată de abandon şcolar: 17% anual. În timp ce media europeană este de 12%, cei mai mulţi elevi ce abandonează şcoala provin din mediul rural.

Și acum să nu ne ascundem după degete și să avem demnitatea de a recunoaște. spunând răspicat lucrurilor pe nume, amintind că motivul principal este unul singur-sărăcia.

În sprijinul celor scrise mai sus vreau să vă atrag atenția cu un argument, cu o altă dată statistică. România alocă, per elev, bugetul cel mai mic din toate statele Uniunii Europene:-500 de euro, pe an, mai mic și decât cel din Bulgaria, unde sunt cheltuiți 610 euro pe an. Și acum, tot din date statistice, media Uniunii Europene ar fi aproximativ 1.800 de euro.

Iar daca nici aceste date nu au menirea de a-i “sensibiliza” pe aleși, atunci cum anume vă explicati o altă anomalie? Indiferent de opțiunea dumneavoastră politică, de preferații și de liderii charismatici (de care suntem atat de agasați in ultimii 33 de ani) nu-mi explic paradoxul acesta. Ca atare, cum un prost atât de “vocal”, niște analfabeți de tipul fostei ministere Monica Anisie, a demnitarului Viorica Dăncilă sau a fostului „primar al sectorului cinci” Marean Vanghelie au fost promovați și așezați pe un piedestal atât de artificial, undeva atât de sus? Dați-mi voie să cred că încă nu fac nicio eroare dacă aș afirma ca „elita” a creat pentru populația derutată, semi-pregatită “modele” de urmat.

Acum, chiar vi se pare că într-o țară normală acest lucru ar fi posibil?

Din cât am avut șansa de a călători prin strainatate,aceasta este imposibil și chiar incredibil pentru cetățenii acelor țări ! La noi înveți de te spetești și constați că după ce ai absolvit nu se mai caută specialitatea ta și trebuie rapid să te orientezi către altceva. Ar fi o soluție să urmezi altă facultate (deși unii chiar fac asta) care ar aduce o calificare căutată pe piața muncii,dar până o absolvi nu se mai caută nici aceea…Este de asemeni anormal șiddeosebit de trist să ajungi la concluzia că degeaba faci școală multă Cum să ajungi să-ți sfătuiești copiii să nu mai “piardă timpul” studiind?!?

Ca profesor nu poți decât să-i îndemni spre iluminare spirituală și profesională, așa cum ar trebui. Dar,cum anume poți să-i mobilzezi atunci când , doar dacă deschizi canalele media constați că există atâția farseuri și îmbuibați ce au făcut nenumărate ilegalități dovedite, din moment ce doar așa au avut șanse să se îmbogățească ? Dar se află în continuare și rânjesc sinistru, uneori dând chiar lecții de moralitate…

Și atunci nu poți să nu te revolți din cauza acestei stări de fapt. Iar, singura armă nu reprezintă obediența, tăcerea asumată ce ni se cam servește de către unii sau alții de ceva vreme.

Ar mai fi o mulțime de lucruri de amintit și dezbătut însă nu trebuie găsiți “țapi ispășitori” în această dramă prelungită. Deoarece nimeni, niciodată și nimic nu va primi ceva. Iar momentul în care vom trece în acea extremă -aceea de a ne auto-compătimit este la fel de nociv.

Dar, nici să mai luăm fraze, clișee precum “…altcineva (părinții, profesorii, elitele) nu au fost acolo sa îi învețe ca trebuie să învețe ” deoarece, la rândul lor, sunt foarte ocupați cu tot felul de alte preocupării ca să se descurce.

Constat faptul că, în afara unor mici excepții, aproximativ toți oamenii din țara aceasta sunt mai mereu preocupați să se “descurce”, prin orice mijloace, numai cu cele corecte și cinstite….nu.

Cum putem spera ca educația să fie cea pe care o visă, atunci când societatea e atinsă de vicii precum o tumoră?

Când totul in jurul nostru este numai minciună și fals, cum putem să credem că reușim să construim un viitor curat?

Constituțională, deoarece tot ceea ce nu s-a întâmplat până acum și nu numai o singură dată ne-a marcat. Toate proiectele de legi votate până acum în legătură cu educația au avut probleme Dacă mult discutatele legi ale Educației nu vor fi apreciate și implementate, România va risca mult.

Precizări: 

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Sursa foto :https://google.com