Sistemul ne educă? Partea a Douăsprezecea

Motto „Educaţia este un ornament în vremuri de prosperitate şi un refugiu în vremuri de restrişte.”Aristotel

De la Revoluţia Română din Decembrie 1989 încoace , despre situaţia învăţământului din România s-a scris destul de mult, dar, indiferent de criticile care s-au adus de-a lungul timpului acestui sector, problema principală a rămas aceea legată de fondurile destinate educaţiei…mereu insuficiente. De fiecare dată când un guvern a avut de înfruntat o situaţie de austeritate, primele bugete tăiate erau de regulă cele ale Ministerului Educaţiei şi ale Ministerului Sănătăţii. Subfinanţarea perpetuă s-a tradus în deterioarea infrastructurii educaţioanale din această ţară, în pregătirea deficitară a cadrelor didactice nou intrate în învăţământ şi automat în scăderea calităţii educaţiei. În paralel, toate programele şcolare învechite cumulate cu o abordare multe prea teoretică a activităţii didactice, complet neadecvată perioadei în care trăim, a făcut ca şcoala românească să nu mai fie conectată la realităţile existente pe piaţa forţei de muncă.

La prima vedere situaţia poate părea extrem de gravă, un raport recent al Uniunii Europene poate reprezenta o rază de speranţă în ceea ce priveşte viitorul educaţiei româneşti. La începutul fiecărui an, Eurydice, serviciul Comisiei Europene destinat realizării analizelor în legătură cu situaţia învăţământului din Europa, publică un raport despre starea finanţării educaţiei din statele în care are reprezentanţe. Conform raportului, de exemplu în 2013 România a înregistrat cea mai mare rată a creşterii bugetului educaţiei dintre toate ţările membre UE.

Deşi majoritatea statelor cuprinse în raport au cheltuit în 2013 mai mulţi bani pentru educaţie decât în 2012, creşterea de 6,4% înregistrată în cazul României a fost una semnificativă, în contextul în care media generală a creşterilor s-a situat puţin peste valoarea de 1%. Comparativ cu 2012, în anul 2013, creșterea bugetară a educației în Franța a fost de doar 1,7%, în Polonia de 2%, în Austria de 1,2%, în timp ce în Cehia s-a înregistrat o creștere minimă de 0,4%. În plus, există și excepții, astfel că în țări precum Irlanda, Marea Britanie (Anglia), Croația, Cipru și Malta, sumele alocate învăţământului au scăzut cu mai mult de 1%.

În termeni absoluţi bugetul Educaţiei din România, exprimat în milioane de euro, rămâne sub nivelul celor din Marea Britanie, Franţa sau Polonia, raportul celor de la Eurydice demonstrează că primii paşi înspre revigorarea sistemului educaţional românesc s-au făcut deja.

În urmă cu zece ani, în 2013, educaţia a primit în total 20 de miliarde de lei, urmând ca în proiecţia bugetară pentru 2014 suma să crească cu încă 2 miliarde, fapt ce demonstrează preocuparea actualului executiv faţă de acest domeniu.

Faptul că învăţământul va primi în anul 2099 13% din bugetul naţional, adică vreo  X % din PIB-ul României, va face ca raportul de anul viitor al Eurydice să fie şi el ceva mai plin de speranță la adresa ţării noastre.

Precizări: 

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Sursa foto :https://google.com