În spectacolul politic tumultuos al zilelor noastre, două echipe s-au evidențiat cu mândrie: AUR, purtătorul de flamură al extremei drepte, și USR, campionul incontestabil al extremei stângi. Cine ar fi crezut că aceste extreme, care par a fi ca două poluri magnetice opuse, ar putea să dea o repriză de balet politic atât de bine sincronizată? Cu toate acestea, în timp ce AUR și USR dau târcoale puterii, liberalii de la PNL și socialiștii de la PSD se zbat într-un dans stângaci al neîncrederii și suspiciunii de sine.
AUR, cu extrema lor dreaptă mai ascuțită decât o sabie samurai, și-a câștigat o galerie de fani feroce. Ei jonglează cu mesaje simpliste, lovind în coardele inimilor celor frustrați de politicile tradiționale. În spatele cortinei, se spune că ei se folosesc de mijloace oculte de tip informational pentru a-și menține aderența. Poate că ei au descoperit rețeta magică a manipulării minților prin vechiul artificiu al informațiilor selectate.
În celălalt colț al ringului, USR dansează ca un contorsionist politic, redefinind limitele extremei stângi. Ei se bazează pe o bază de susținători tineri, entuziasmați de promisiunile utopice. Cu un buget de campanie care face invidioși chiar și magnatii petrolieri, USR jonglează cu sacii de bani ca și cum ar fi baloane de săpun.
În timp ce AUR și USR par să aibă mâna fermă a succesului, PNL și PSD se joacă de-a propria lor poveste tragicomică. Acești nefericiți camarazi politici sunt atât de ocupați să se șicaneze unii pe alții încât n-au niciun timp pentru a-și coordona mișcările. Suspiciunea și neîncrederea dintre ei sunt atât de groase încât le-au blocat picioarele în momeală.
În acest spectacol politic de neuitat, nu putem să nu ne întrebăm: cine va câștiga marele premiu al puterii? Extrema dreaptă și cea stângă dansează în cerc, iar vechile garduri ale politicii clasice încep să se clatine. În timp ce ne uităm, fie că privim cu teamă sau cu fascinație, trebuie să ne amintim că fiecare partid are o poveste diferită de spus. Dacă vom alege să dansăm oarecum pe marginea acestui râu tulbure al politicii, rămâne de văzut. Până atunci, să ne continuăm spectacolul politic, unde fiecare mișcare contează și fiecare spectactor are propriul său rol de jucat.
Ninel PEIA
Discussion about this post