Senatorul Ninel Peia, Chestor al Senatului și Senator de Prahova are mereu un respect pentru data de 23 august 1944.
Senatorul evocă personalitatea uriașă a Regelui Mihai al României. Pentru demnitarul român, Regele reprezintă figura cheie a unui moment istoric care nu trebuie uitat.
Ani de zile, paternitatea actului de la 23 august 1944 a fost asumată exclusiv de comuniștii care au avut și ei rolul lor, dar nu detemrinant.
Senatorul Ninel Peia a declarat:
„Regele Mihai I era la 23 august 1944, șeful Statului Român și al Armatei Române. El a înțeles încă din primele luni ale anului 1944 că toate forțele loiale țării și dornice să evite un dezastru total trebuiau să se reunească. Regele Mihai, generali loiali și politicieni patrioți precum Iuliu Maniu, Ion Mihalache, CIC Brătianu, Constantin Titel Petrescu au decis că trebuiau să oprească dictatura antonesciană.
Comuniștii lui Lucrețiu Pătrășcanu, Emil Bondăraș erau comuniștii din România. Deși nu erau cu totul diferiți de facțiunea pro-moscovită a Anei Pauker, ei au înțeles că trebuiau să-și dea mâna cu rivalii lor politici în fața unui dezastru iminent.
Deși majoritatea liderilor comuniști erau în închisori înainte de 20 august 1944, inclusiv Gheorghiu Dej, Lucrețiu Pătrășcanu, liber fiind era în cercurile Palatului. Vărul mamei sale, colonelul Octav Ulea lucra la Palatul Regal. El i-a permis lui Pătrășcanu să ia contact cu Regele.
Regele a înțeles mesajele venite atât direct din Occident, via Ankara și Cairo, cât și de la Barbu Știrbei care fusese la Cairo ca emisar al Opoziției democratice! Aliații anglo-americani cereau ca orice armistițiu, din aprilie-mai 1944, să fie discutat cu sovieticii! Se mai știe că sovieticii nu voiau să discute nimic dacă nu ar fi fost invitați la discuții cei de la Partidul Comunist.
Atât Regele cât și comuniștii din România au înțeles amploarea dezastrului, Nici Retele, nici Pătrășcanu și nici Bodnăraș, nici chiar Gheorghiu Dej nu ar fi vrut să vină direct grupul de la Moscova.
De aceea, Regele Mihai a încuviințat în noaptea de 13/14 iunie 1944 alianța tuturor celor care doreau să scape Țara de la dezastru. Nimic nu s-ar fi putut face fără Rege! Era Conandantul Armatei și doar ordinele sale puteau să le preceadă ca autoritate pe cele ale lui Ion Antonescu!
Să nu uităm, că la 23 august 1944, Regele, conform prerogativelor sale nu a făcut altceva decât să demită un șef de guvern, Ion Antonescu, care își uzurpase voit prerogativele și refuza să asculte de superiorul său direct Regele Mihai.
Regele Mihai și-a jucat propriul rol istoric pe 23 august 1944, în Vila Stejarul de la ora 16 până la ora 16.45! 45 de minute a durat confruntarea tânărului suveran cu dictatorul Antonescu dispus să înece România în sânge numai ca să-și păstreze orgoliul său de dictator!
Să nu uităm că gradul de mareșal îi fusese acordat de regele Mihai la finalul verii lui 1941 (21 august 1941), presat chiar de generalul Antonescu. Acesta atutointituându-se „conducător al statului” voia să fie egal în grad cu Regele Mihai care prin natura demnității sale avea gradul de Mareșal al României! La 7 și la 21 august 1941, Ion Antonescu își acordase singur Ordinul Mihai Viteazul, clasele I și II ! decretele regale nr. 2240/7 august 1941 și 2352 bis/21 august 1941 au fost semnate forțat de Regele Mihai I a României, adevăratul mareșal al României!
Să mai spunem că generalii Averescu și Prezan primiseră gradul de mareșal din partea Regelui Carol al II-lea în vara anului 1930!
Așadar, la 23 august 1944, adevărarul Mareșal, Regele Mihai al României a salvat țara în fața dictatorului care și-a uzurpat politic gradul de mareșal, Ion Antonescu!
Regele Mihai punea capăt unui gest făcut la 6 septembrie 1940, când îl investise pe Ion Antonescu șef de Guvern (de fapt îl menținuse după ce tatăl său Carol II îl numise și apoi fusese detronat de Antonescu), pe motivul depășirii mandatului și refuzului de a vedea că a rămâne în război de partea Germaniei naziste, am fi fost clar zdrobiți de contraofenisva sovietică, demarată după 23 august 1943 și care la 20 august 1944 atinsese „poarta Iașului”!
Regele Mihai personal l-a cerut ajutorul Generalului Wilson pentru ca aviația anglo-americană să poată da replica unei posibile revanșe a Germaniei naziste care prin generalul Gerstemberg conta exclusiv pe aviația de bombardament a Luftwaffe!
Regele Mihai a rezistat eroic tentativelor comuniștilor de a lua puterea, refuzând pe 23 august 1945 să apară la festivitățile pompoase ale comuniștilor! A inițiat greva regală, a impus să fie alegeri în noiembrie 1946! A acceptat numai ca urmare a amenințărilor lui Andrei Ianuarevici Vîșinski, reprezentant al lui Veacesav V Molotov, comisarul sovietic pe politică externă. să pună Guvernul Groza la 6 martie 1945.
A rezistat până la 30 decembrie 1947, în fruntea țării deși chiar SUA și Marea Britanie îi recomandaseră ca la nevoie să plece în exil să fondeze acolo un Guvern.
Regele Mihai a avut o viață îndelungată! Dumnezeu i-a dat șansa ca după 1996, la 50 de ani de când fusese alungat, să revină definitiv acasă și să mărturisească exact cum a fost actul de la 23 august 1944.
Destinul a făcut ca în 20 mai 1980, generalul maior Gheorghe Teodorescu să îi predea lui Nicolae Ceaușescu agenda de birou aflată cândva în posesia lui Carol II pe care Ion Antonescu își scrisese propria mărturie despre 23 august 1944, închis în camera safe a Vilei Stejarul de lângă Paatul Regal. Antonescu fusese dus în Vatra Luminoasă și pe 24 august Vila a fost distrusă în bombardamentul german. Având pe atunci căpitan în august-septembrie 1944, Gheorghe Teodorescu a descoperit agenda în dărâmături și a păstrat-o până în 1980!
Chiar dacă este punctul de vedere al celui învins la 23 august 1944, Antonescu recunoaște că Regele Mihai l-a înfruntat și l-a arestat!
Astăzi, trebuie să ne amintim în primul rând de gestul de mare curaj și de patriotism puternic al tânărului Rege Mihai! Urma să împlinească 23 de ani pe 21 octombrie 1944, ziua când ultima palmă de pământ românesc a fost curățată de forțele horhyste și naziste!”
Discussion about this post