În seara zilei de 26 august, de la ora 20:00, la Sala Palatului, am asistat la concertul susținut de Ukrainian Freedom Orchestra.Pe scenă s-au aflat dirijoarea Keri-Lynn Wilson și soprana Rachel Willis Sørensen, în calitate de solistă.
Programul serii a cuprins lucrarea Bucha. Lacrimosa aparținând compozitoarei ucrainiene Victoria Polevá, Ultimele patru lieduri ale lui Richard Strauss și Simfonia nr. 8 op. 88 în sol major de Antonín Dvořák.Solista acestui concert a fost soprana americană Rachel Willis-Sørensen.
Programul concertului a debutat cu o piesă inedită Bucha Lacrimosa- rod al creației compozitoarei din Ucraina Victoria Vita Polev, ca un omagiu adus victimelor masacrului. Acest tragic eveniment a constat în uciderea în masă a civililor ucraineni și a prizonierilor de război de către Forțele Armate Ruse în timpul luptei pentru și ocupării orașului Bucha (Bucea), ca parte a invaziei rusești din Ucraina. Dovezile fotografice și video ale masacrului au apărut la 1 aprilie 2022, după retragerea forțelor ruse din oraș. Potrivit autorităților locale, 458 de cadavre au fost recuperate din oraș, inclusiv nouă copii sub vârsta de 18 ani; dintre victime, 419 persoane au fost ucise cu arme, iar 39 par să fi murit din cauze naturale, posibil legate de ocupație.
Revenind la programul muzical, piesa se vrea asemenea unui gest reparatoriu, o aducere aminte prin intermediul limbajului muzical care are forta de a sensibiliza. Fiind vorba despre un concert din cadrul Festivalului International George Enescu, gestul de a programa o asemenea lucrare se dovedeste admirabil, iar momentul comemorativ a fost dedicat celei de-a treia aniversări a invaziei rusești în Ucraina și-a putut afla sonoritatea, în fața publicului prezent la Sala Palatului.
Această piesă destinată viorii soliste cu acompaniament orchestral este mai mult decat o dedicație simbolică adusă vieților pierdute în timpul războiului, unind muzica ucraineană și cea internațională, întruchipând solidaritatea și memoria.„Bucha. Lacrimosa” este piesa compozitoarei ucraineane de inspiratie contemporană, una profundă care transmite o aură solemnă de contemplare apropiată oarecum stilistic de Requiemul iconic al lui Wolfgang Amadeus Mozart.
Renumită pentru profunzimea și sensibilitatea sa, această capodoperă creează un dialog puternic între reflecțiile istorice și contemporane asupra pierderii, rezistenței și speranței. Axa vizual-ideală a concertului a fost pictura „Madonna din Irpen” a artistului ucrainean Vladyslav Zadvorsky, care înfățișează o mamă cu un bebeluș pe fundalul unui pod distrus. Acest pod, care lega Bucha de Irpene, cel care a devenit un simbol tragic al rezistenței la invazie. Pictura reflectă durerea și eroismul oamenilor obișnuiți care încearcă să-și protejeze cei dragi și ne amintește de evenimentele teribile din Bucha.
Aceasta sfasietoare piesa de concert, a fost susținută de concert-maestrul Marko Komonko al Ukrainian Freedom Orchestra, care a fost acompaniat cu precizie de muzicienii ucraineni, cei care astfel au construit o punte simbolică între Ucraina și publicul mondial, folosind muzica ca limbaj universal, pentru a onora și promova o înțelegere și o empatie mai profundă față de situația Ucrainei pe scena mondială.
Versiunea pe deplin emoționantă a concert-maestrului Marko Komonko a fost întâmpinată cu aplauze și emoție profundă din partea publicului, de aprecierea criticilor și de o atenție mediatică fără precedent pentru o inițiativă artistică de acest gen. În cadrul turneului din vara acestui an, orchestra a promovat din nou mesajul ei de libertate, rezistență și speranță în fața opresiunii.
***
Titrata soprană Rachel Willis-Sørensen este cunoscută pentru repertoriul său divers, de la W.A. Mozart la R.Wagner. Este invitată frecvent la principalele opere din întreaga lume,iar acest lucru a fost subliniat de către Le Monde care a declarat cu entuziasm: „…soprana americană are, fără îndoială, una dintre cele mai impresionante voci din lumea operei. Timbrul, de o frumusețe marmorală, este izbitor, proiecția telurică…”
În ultimele sezoane, a concertat la principalele opere din Europa și SUA și este invitată regulat la Bayerische Staatsoper, Metropolitan Opera și Wiener Staastoper.
Artista a lansat două albume solo și susține în mod regulat concerte și recitaluri, pe lângă angajamentele sale operistice.
La fel de familiarizată pe scena concertelor, a interpretat cele ultimele patru cântece (lieduri) ale lui Richard Strauss de mai multe ori, inclusiv la Palatul Buckingham pentru o sărbătoare a zilei de naștere a Alteței Sale Regele Charles, și s-a alăturat legendarului bariton Jonas Kaufmann în 2019 și 2020 pentru un turneu european în mai multe orașe pentru a susține înregistrarea sa, Wien, în care este prezentă.
Demn de menționat este faptul că și-a făcut debutul în recital la Carnegie Hall în luna aprilie a anului 2024. Alte direcții repertoriale ale sale includ Simfoniile a Doua, a Patra și a Opta de G.Mahler,F. Elias de F.Mendelssohn-Mendelssohn-Bartholdy, Stabat Mater de A.Dvořák, Gurrelieder de A.Schoenberg și Requiemul de G.Verdi.
În anul 2021, Rachel a semnat un contract multi-disc cu prestigioasa casă de fiscuri Sony Classical. Albumul ei de debut a fost lansat pe 8 aprilie 2022, iar al doilea CD, Strauss: Vier Letzte Lieder, a apărut pe 10 martie 2023.
Rachel a fost membră a ansamblului de la Dresdner Semperoper timp de trei ani, unde a cântat rolul principal în (Die Lustige Witwe), Fiordiligi (Così fan tutte), Vitellia (La clemenza di Tito), Elettra (Idomeneo), Diemut (Feuersnot), Rosalinde (Die Fledermaus) și Mimi (La Bohème). A câștigat premiul întâi la concursul Operalia din 2014, la Los Angeles, și la Concursul de Canto Hans Gabor Belvedere din 2011 și a câștigat Audițiile Consiliului Național Metropolitan Opera din 2010. Deține atât diplome de licență, cât și de master în muzică de la Universitatea Brigham Young și este absolventă a Studioului Grand Opera din Houston.
***
Ukrainian Freedom Orchestra a fost înființată în anil 2022 de dirijoarea canadian-ucraineană Keri-Lynn Wilson, ca răspuns direct la invazia Ucrainei de către Federația Rusă.
Lucrând în colaborare cu Opera Metropolitană din New York, Opera Națională Poloneză din Varșovia și Ministerul Culturii din Ucraina, dirijoarea Wilson a reunit un ansamblu compus din instrumentiști de top din Ucraina, rămași în țara aflată sub asediu, precum și din muzicieni ucraineni forțați să se exileze din cauza războiului, inclusiv membri ucraineni ai orchestrelor europene. Misiunea sa se concentrează pe apărarea moștenirii culturale a Ucrainei în timp ce țara luptă pentru libertatea sa. Din anul 2023, orchestra se află sub patronajul Primei Doamne a Ucrainei, Olena Zelenska.
Cele trei turnee de vară ale orchestrei au avut loc în unele dintre cele mai prestigioase locuri din Europa și Statele Unite, cum ar fi BBC Proms și Barbican din Londra, Concertgebouw din Amsterdam, Elbphilharmonie din Hamburg, Lincoln Center din New York și Kennedy Center din Washington DC. De asemenea, au cântat în unele dintre cele mai mari catedrale și săli de concerte de pe ambele maluri ale Atlanticului, precum și într-un concert special în șantierul naval polonez care a contribuit la nașterea curentului Solidaritatea. În februarie 2025, ansamblul a ținut un concert la Varșovia pentru a marca cea de-a treia aniversare a invaziei Rusiei, care a fost televizat în Europa de canalul Arte și în Statele Unite de PBS.
Ukrainian Freedom Orchestra se poate mândri că a promovat compozitori ucraineni contemporani alături de cei mai renumiți din tradiția muzicală europeană. De asemenea, Deutsche Grammophon a lansat o înregistrare live exclusivă a Simfoniei a IX-a de Beethoven în limba ucraineană. În centrul turneului din 2025 se vor afla interpretări ale monumentalei Simfonii a V-a de Beethoven, care va fi, de asemenea, înregistrată pentru a fi lansată de Deutsche Grammophon.
***
Dupa o binemeritată pauză de un sfert de oră, am audiat o interpretare pe deplin captivantă și totodată originală a Simfoniei a VIII-a opus 88 B.163 de Antonin Dvořák.
Avand o durata de 36 de minute, vesela simfonie a opta (numită inițial simfonia a patra) a fost compusă de Dvořák în anul 1889, cu ocazia alegerii sale la Academia Boemă de Științe, Literatură și Arte. A scris-o în timp ce se afla în vacanță la stațiunea sa de vară, explicând natura veselă și optimistă a muzicii, iar „vinovații” ar fi fost cadrul natural fermecător din împrejurimi și din muzica populară boemă pe care o iubea Dvořák.
Conform mărturiilor păstrate din jurnalul său, sursa de inspirație i-a venit ascultând melodiile cântecului păsărilor ce se regăsesc din prima mișcare- Allegro con brio, furtuna care întrerupe liniștita zi de vară din a doua mișcare Adagio și semnalele trompetei care deschide finalul celei de-a patra părți- Allegro.
Dar, trebuie amintite cuvintele dirijorului Rafael Kubelik,contemporan cu compozitorul ceh: „În Boemia, trompetele nu cheamă niciodată la luptă – ele cheamă întotdeauna la dans!” Astfel, A.Dvořák mărturisea deseori cunoscuților (fapt menționat de biografii săi oficiali) fasptul că își dorea ca a opta sa simfonie să fie „diferită de celelalte simfonii, cu gânduri individuale elaborate într-un mod nou”.
După criza de la mijlocul anilor 1880, reprezentată mai ales de sobra Simfonie nr. 7 și Trioul cu pian în fa minor, perioada în care A. Dvořák și-a compus Simfonia a 8-a, anul 1889 se poate caracteriza asemenea unei perioade de echilibru, atunci când compozitorul a căutat răspunsuri la problemele fundamentale ale existenței umane. Lucrarea a fost scrisă în vara și începutul toamnei anului 1889, în principal la reședința sa de vară din Vysoká. Acest mediu, în care Dvořák se simțea cel mai bine, părea să se reflecte în atmosfera generală a noii sale simfonii. Aici a creat o lucrare plină de bucuriile vieții și de admirația sa pentru frumusețea naturală și, încă o dată, piesa dezvăluie afecțiunea compozitorului pentru muzica populară cehă și slavă.
Simfonia este caracteristică pentru stările sale variabile, care se succed într-o secvență colorată de imagini pastorale, apoi cu acel temperament specific muzicilor de dans și presărate cu multiple secvențe marciale și, în final, pasaje cu un dramatism accentuat. În ceea ce privește materialul tematic, lucrarea este marcată de un stil cantabile ale cărui contururi clare și progresii în mare parte diatonice sunt mai tipice unei melodii de tip vocal decât cel instrumental.
Am remarcat vigoarea sonora a acestei tinere orchestre ucrainiene. Chiar dacă, în linii mari, Dvořák a aderat la structura simfoniei clasice (patru mișcări, tempo-uri stabilite), lucrarea este surprinzătoare prin numeroasele sale inovații. Însuși compozitorul și-a exprimat intenția de a trata materialul tematic într-un mod diferit, evitând „formele obișnuite, universal aplicate și recunoscute”. Iar acest lucru l-am putut observa chiar de la început, odată cu introducerea lentă a primei mișcări, care se repetă practic nemodificată la începutul fiecărei secțiuni – expunere, dezvoltare și recapitulare.
Brusc, mi-am adus aminte că acest artificiu, aproape similar tratat, îl putem identifica în mișcarea de deschidere a Sonatei pentru pian în Do minor de Beethoven, „Patetica”. Tema elegiacă a fost redată de către partida de cello, care m-a trimis cu gândul la un fel de imn adus naturii.
Contrar tonalității date simfoniei, începe în sol minor, doar pentru a parcurge tonalitățile de Mi bemol major și La bemol major înainte de a ajunge în final în tonalitatea principală de Sol major la sfârșitul perioadei sale de șaptesprezece măsuri. Prima mișcare este structurată în esență în jurul unui cadru general de formă sonată, dar nu se poate afirma fără echivoc care dintre teme este „primul subiect”, care este „al doilea subiect” și așa mai departe, de aceea consider pentru dumneavoastră stimați cititori că ar fi mai potrivit în acest caz să denumesc în termeni de „domeniul temei principale” sau ceva similar.
A doua mișcare, cunoscută ca fiind Adagio, este probabil cea mai variabilă mișcare lentă din opera simfonică a lui A.Dvořák. Ea aduce ca un adevărat caleidoscop de stări contrastante și este izbitoare prin bogata sa imagistică instrumentală. Formal, ar putea fi numită într-un fel de rondo liber cu schema A–B–A’–C–B’–A’.
Aceasta a fost interpretată cu multă dezinvoltură de instrumentiștii Orchestrei Freedom Ukrainian, care au creat atmosfera propice visării, pe liniile melodice tipic romantice.
Mișcarea a treia – Allegretto grazioso e de fapt un scherzo, unul care cuprinde o secțiune principală de muzică ușor melancolică, de natură ternară, tipic valsului. M-a impresionat modalitatea redăriii melodiei secțiunii din mijloc, una care este derivată în mod surprinzător din opera comică dintr-un act a lui Dvořák, „Îndrăgostiții încăpățânați”, scrisă cu cincisprezece ani mai devreme, mai exact din aria lui Toník intitulată-„Atâta tinerețe la o fată, atâta senilitate la un bărbat”.
Grupul de alamă condus admirabil de trompetistul prim a anunțat mișcarea finală a simfoniei. Profilul melodic al măsurilor a treia și a patra a anticipat deja tema principală, care a trecut ulterior prin tot felul de variațiuni. Prin combinarea sa de forma de sonată și respectând principiile variaționale, întreaga mișcare se apropie de finalul celebrei simfonii Eroice a genialului Ludwig van Beethoven.
Bucuria acestui concert care s-a încununat așa cum se cuvine cu aceasta versiune orchestrală una dintre cele mai valoroase ale lui Dvořák, este lăudabilă pentru faptul că nu a fost deloc pedantă, dar, în ciuda calmului său, este totodată departe de naturalism. Muzica lui A. Dvořák din această seară de 26 August nu a sacrificat spontaneitatea și prospețimea liniilor melodice, unele aparte, chiar atipice curentului romantic, prin procesele augmentării și diminuării frazelor ,construcțiilor tonale specifice, a relațiilor consonante sau disonante prezente pe parcursul acestei interesante simfonii.
Am plecat relativ impresionat din Sala Palatului, acolo unde, pe durata desfășurării concertului, am avut senzația unei reveniri în cadrul naturii reliefate, una care a dat glas prin expresia instrumentiștilor , dar care a emanat acel suflu romantic pe deplin revigorant, plin de inovație și originalitate.
Ropotele de aplauze ale audienței a determinat ca dirijoarea și fondatoarea acestei orchestre Keri-Lynn Wilson să adreseze publicului următorul mesaj, in limba română :” Lupta dumneavoastra este lupta pentru o lume democratica” .
Dupa acest fmesaj al dirijoarei, a oferit ca bis aranjamentul lui Yuriy Shevcenko al Imnului de Stat al Ucrainei.
***
Festivalul Internațional „George Enescu” este unul dintre cele mai mari evenimente de muzică clasică la nivel mondial, organizat începând cu anul 1958. Această nouă ediție, a XXVII-a este în plină desfășurare și se va încheia pe data de 21 septembrie 2025 marcând 70 de ani de la moartea marelui compozitor și muzician român, George Enescu.
Tema din acest an este „Aniversări / Celebrations”, iar în program se regăsesc peste 100 de concerte susținute de peste 4.000 artiști din 28 de țări, ce vor aduce în prim-plan atât moștenirea artistică a lui Enescu, cât și impactul său profund asupra muzicii clasice universale.
Festivalul „George Enescu” este organizat de către ARTEXIM, sub Înaltul Patronaj al Președintelui României și finanțat de Guvernul României prin Ministerului Culturii, este un adevărat brand de țară și un veritabil proiect de diplomație culturală. Motor cultural și economic ce atrage la București mii de turiști străini, festivalul susține industriile creative și consolidează imaginea României în lume.
***
Programul serii de 26 august a fost unul divers din punct de vedere stilistic.Am remarcat totuși, cu tristețe că interesul pentru acest spectacol a fost unul moderat, ținând cont de faptul că aproximativ jumătate din locurile disponibile nu s-au putut ocupa.
Probabil că un cumul de factori a generat acest aspect, iar unul dintre ele poate fi legat de ceea ce publicul meloman nu poate face diferențe -prea puțin mediatizata orchestră nou înființată.La toate acestea se adaugă și repertoriul mult prea puțin cunoscut de către publicul larg.
De altfel, tocmai această insuficiență, această necunoaștere a repertoriului cult (deja consacrat în stagiunile muzicale curente) nu trebuie să constituie niciun fel de impediment pentru melomani, pentru iubitorii de muzică de cea mai înaltă ținută artistică și calitate.
Acum, în timpul desfășurării Festivalului Internațional George Enescu, evenimentele ,concertele și tot ceea ce oferă această ocazie nemaipomenită care marchează practic atât o recunoaștere la nivel internaţional a statulului și a personalității marelui compozitor român cât și o augmentare a cunoștințelor muzicale și culturale ale fiecăruia.
Aceste trei săptămâni le consider de asemenea și o permanentă actualizare a ceea ce a lăsat George Enescu ca o moștenire peste timpuri, din moment ce ne aflăm la ceasul împlinirii a șapte decenii de la trecerea sa la cele veșnice.Pentru fiecare artist și/sau ansamblu cu prestanță care ia parte activ în cadrul acestui festival,se poate afirma că prilejul este unul cât se poate de adecvat ,în care se etalează atât măiestria interpretativă dar și acea bucurie și emoție,cu generozitate oferită publicului meloman.
***
Această cronică de concert a fost realizată de la fața locului de către Prof.Dr Daniel Mihai redactor al platformei media BPNews.Toate drepturile rezervate!
Discussion about this post