Festivalul Internațional George Enescu a adus și în această săptămână pe scenele bucureștene orchestre de renume mondial, soliști talentați și repertorii variate, de la muzică clasică la experimente muzicale contemporane. Astfel,Orchestra de Tineret Gustav Mahler s-a alăturat Orchestrei Române de Tineret într-un spectacol pe care organizatorii festivalului l-au descris ca plin de energie, pentru publicul Festivalului Internaţional „George Enescu”, sambata 6 Septembrie 2025, de la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului.
***
Orchestra Română de Tineret s-a format în anul 2008 la iniţiativa violoncelistului Marin Cazacu, ca un program artistic şi educaţional sprijinit de Fundaţia Prietenii Muzicii Serafim Antropov şi Lanto Communication. Din 2014, funcţionează sub egida Centrului Naţional de Artă Tinerimea Română. Acest proiect reuneşte cei mai buni tineri muzicieni din România pentru o experienţă artistică unică ce are ca scop atingerea unui înalt nivel de performanţă. Orchestra Română de Tineret este considerată cea mai bună orchestră din ţară din ultimii ani, care s-a remarcat în scurt timp şi pe plan muzical internaţional, apreciată de criticii europeni ca fiind un ansamblu de top din lume. De la început, Cristian Mandeal s-a preocupat de formarea ansamblului.
Sub conducerea sa artistică, orchestra a devenit o poveste de succes din lumea muzicală românească. Prin performanţa de a transforma fiecare concert într-un eveniment memorabil, dăruieşte astfel ţării o orchestră de nivel internaţional care impune un standard prin excelenţă. În prezent, proiectul Orchestra Română de Tineret -spirit enescian şi tradiţie europeană implică diverse activităţi de dezvoltare creativă. Scopul programului este de a oferi posibilitatea de formare a muzicienilor în orchestră, de a asimila un bogat repertoriu prin participarea la cursuri de măiestrie şi, cel mai important, de a cultiva plăcerea interpretării în ansamblu alături de dirijori şi solişti de renume internaţional, precum Cristian Măcelaru, Lawrence Foster, Horia Andreescu, Kristjan Jărvi, Bogdan Bacanu, Sarah Chang, Amanda Forsyth, David Garrett, Stefan Geiger, Andrei Ioniţă, Roman Kim, Elisabeth Leonskaja, Ivan Ludlow, Plamena Mangova, Valentina Naforniţă, Olga Pasichnyk, Wave Quartet, Peter Sadlo, Olga Scheps, Emmanuel Sejourne, Aleksey Semenenko şi Pinchas Zukerman. Rezultatul – o orchestră unică, aclamată la concertele cu sala plină de la Ateneul Român, Sala Radio, Festivalul Internaţional George Enescu şi pe scene internaţionale precum: l’Auditorium Parco della Musica din Roma, Festivalul de la Ravello şi Festivalul Mahler de la Dobbiaco, March Music Day de la Ruse, Festivalul Orchestrelor de Tineret de la Milano, Festivalul de la Aix-en-Provence şi Festivalul Internaţional al Orchestrelor Europene de Tineret Young Euroclassic din Berlin. Din noiembrie 2011, ansamblul este membru al Federaţiei Europene a Orchestrelor Naţionale de Tineret – EFNYO.
În cadrul acestui organism internaţional, Orchestra Română de Tineret este participant activ al programului MusXchange, menit să asigure o cât mai bună circulaţie a celor mai valoroşi tineri muzicieni în cadrul programelor derulate de orchestrele de tineret din Europa.
***
De asemenea,în decursul ultimului sfert de secol, Manfred Honeck s-a afirmat cu autoritate ca unul dintre dirijorii de top ai scenei mondiale, remarcânduse prin interpretările distincte ale unui vast repertoriu. Îşi celebrează acum cea de-a 17-a stagiune în calitate de director muzical al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh. Sub conducerea sa, ansamblul a continuat o tradiţie artistică rodnică, încununată cu multiple nominalizări la Premiile Grammy şi cu un Premiu Grammy pentru Cea mai bună interpretare orchestrală în 2018. Celebraţi atât în Pittsburgh, cât şi în străinătate, Manfred Honeck şi Orchestra Simfonică din Pittsburgh servesc drept ambasadori culturali ai oraşului, fiind una dintre orchestrele americane cu cele mai frecvente turnee.
Născut în Austria, dirijorul şi-a definitivat pregătirea artistică la Academia de Muzică din Viena. Experienţa îndelungată ca membru al Orchestrei Filarmonice din Viena şi al Orchestrei Operei de Stat din Viena a conferit o amprentă distinctivă stilului său dirijoral. Şi-a început cariera ca asistent al lui Claudio Abbado şi a fost angajat ulterior la Opera din Zurich, undei s-a acordat prestigiosul Premiu European al dirijorului. De la primele sale posturi la Orchestra Simfonică MOR din Leipzig şi Orchestra Filarmonică din Oslo, a ajuns director muzical al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Suedeze din Stockholm şi, pentru câţiva ani, dirijor principal invitat al Orchestrei Filarmonice Cehe. între 2007 şi 2011, Manfred Honeck a deţinut funcţia de director muzical al Operei de Stat din Stuttgart.
Ca dirijor invitat, Manfred Honeck a colaborat cu orchestre de top din lume, precum Orchestra Filarmonică din Berlin, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze, Gewandhausorchester Leipzig, Staatskapelle Dresden, Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra din Paris, Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma şi Orchestra Filarmonică din Viena, şi este un invitat regulat al tuturor marilor orchestre americane. Printre apariţiile ca dirijor invitat de operă se numără cele alături de Semperoper Dresden, Opera Regală din Copenhaga şi Festivalul de la Salzburg. Manfred Honeck deţine prestigioase titluri de doctor de la mai multe universităţi nordamericane şi a fost distins cu titlul onorific de Profesor de către Preşedintele Austriei. Un juriu internaţional de critici l-a desemnat Artistul anului la lnternational Classical Music Awards din 2018.
***
Violonistul francez Renaud Capucon este un artist de renume internaţional, cunoscut pentru interpretările sale solistice şi camerale. Este apreciat şi recunoscut pentru echilibrul său impecabil, profunzimea sonoră remarcabilă şi virtuozitatea excepţională, colaborând cu cele mai prestigioase orchestre şi artişti, şi susţinând concerte în săli renumite şi la festivaluri internaţionale. Născut la Chambery în 1976, Renaud Capucon şi-a început studiile la Conservatorul Naţional Superior de Muzică din Paris la vârsta de 14 ani, obţinând numeroase premii în timpul celor cinci ani petrecuţi acolo. Ulterior, s-a mutat la Berlin pentru a studia cu Thomas Brandis şi Isaac Stern, iar în urma studiilor a obţinut Premiul Academiei de Arte din Berlin. De asemenea, în 1997, Claudio Abbado i-a propus să devină concertmaestru al Orchestrei de Tineret Gustav Mahler, pe care a condus-o timp de trei stagiuni, colaborând cu dirijori precum Pierre Boulez, Seiji Ozawa, Franz Welser-Măst şi Claudio Abbado.
De atunci, Renaud Capucon s-a afirmat ca solist profesionist. A susţinut concerte alături de orchestre importante precum orchestrele filarmonice din Berlin şi Viena, Orchestra Simfonică din Boston, Orchestra Filarmonicii de la Scala, Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze, Orchestra din Paris, Orchestra Naţională a Franţei, Orchestra Filarmonică Radio France, Orchestra Filarmonică din Munchen, Orchestra Simfonică Yomiuri Nippon şi Orchestra de Cameră a Europei.
Din 2021, este director artistic al Orchestrei de Cameră din Lausanne, unde apare în calitate de dirijor şi regizor de spectacole. Este invitat în mod regulat să dirijeze orchestre importante, printre care Orchestra Simfonică din Viena, Orchestra Filarmonică din Luxemburg, Orchestra Gurzenich din Kăln, Orchestra Teatrului San Carlo din Napoli, Academia Karajan a Filarmonicii din Berlin, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Praga şi Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Ungaria. De asemenea, este directorul artistic a trei festivaluri: Sommets Musicaux de Gstaad începând cu anul 2016, Festivalul de Paşti din Aix-en-Provence, pe care l-a fondat în 2013, şi, cel mai recent, Festivalul Rencontres Musicales din Evian, începând din 2023. Renaud Capucon cântă pe o vioară Guarneri del Gesu Panette (1737), care i-a aparţinut lui Isaac Stern.
***
Concertul din 6 septembrie l-a avut ca solist pe renumitul violonist francez Renaud Capuçon şi aa vut în program E.W. Korngold Concertul în re major pentru vioară și orchestră op. 35 şi Simfonia nr. 5 în mi minor op. 64 de Ceaikovski, iar cel din 7 septembrie îl va avea ca solist pe Yo Kitamura şi va cuprinde George Enescu – Simfonia concertantă în si minor pentru violoncel și orchestră op. 8 şi Anton Bruckner – Simfonia nr. 9 în re minor WAB 109.
Este a opta oară de la înfiinţarea sa, în 2008, când Orchestra Română de Tineret are oportunitatea de a fi prezentă în cadrul Festivalului Internațional George Enescu.
Festivalul Internațional George Enescu este unul dintre cele mai prestigioase evenimente de muzică clasică la nivel mondial, organizat începând cu anul 1958. Cea de-a XXVII-a ediție are loc între 24 august și 21 septembrie 2025 și va marca 70 de ani de la moartea marelui compozitor și muzician român, George Enescu. Tema din acest an este „Aniversări / Celebrations”, iar în program se vor regăsi peste 100 de concerte susținute de peste 4000 dintre cei mai renumiți artiști ai lumii, ce vor aduce în prim-plan atât moștenirea artistică a lui Enescu, cât și impactul său profund asupra muzicii clasice universale.
***
Erich Wolfgang Korngold a fost un compozitor cu totul aparte, fenomenal, iar darul său pentru idei muzicale complet elaborate, care creau stări de spirit cinematografice, era extraordinar.
A fost cu adevărat un maestru al orchestrației, al mânuirii tuturor vocilor variate în moduri ingenioase care se îmbinau ca o tapiserie magistrală, toate cu expresivitatea bogată ce definea stilul vienez de muzică clasică și interpretare de lungă durată. La începutul anilor 1930, Korngold, pe atunci stabilit la Viena se bucura de mari aprecieri.
A început să se ocupe de compoziția de film, la cererea regizorului de la Hollywood Max Reinhardt. Apropierea celui de-al Doilea Război Mondial și ascensiunea politică a lui Adolf Hitler au reprezentat o motivație puternică.
Korngold, ca evreu, putea citi ce se prefigura. A fost de acord cu oferta profitabilă a lui Reinhardt și s-a mutat împreună cu familia sa la Los Angeles. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial,s-a dedicat exclusiv compozițiilor de film.
S-ar putea argumenta cu ușurință că această lucrare i-a salvat pe el și familia sa, în nenumărate moduri. I-a permis să lucreze într-o bulă de calm relativ la ceva comercial, care nu i-a sfâșiat inima așa cum ar fi putut-o face compozițiile clasice, ca să nu mai vorbim de conștientizarea dureroasă a distrugerii tradițiilor și modului de viață nobiliare, artistice și vechi de secole din Viena, în mijlocul războiului.
Excepționalul violonist polonez Bronisław Huberman nu a ezitat niciodată să-i ceară lui Erich Korngold un concert pentru vioară. Huberman fusese un vechi prieten de familie din perioada lor la Viena, dar, fiind forțat să sia calea exilului în sudul Californiei, Korngold era hotărât să nu compună muzică de concert atâta timp cât al Doilea Război Mondial făcea ravagii în Europa.
Tatăl său, eminentul critic Julius Korngold, a fost profund dezamăgit că Erich renunțase la compoziția serioasă în favoarea muzicii de film, dar fiul său nu a cedat.
În cele din urmă, atunci când războiul s-a încheiat în 1945, Huberman i-a trimis din nou cererea. De data aceasta, Korngold a fost de acord și s-a apucat de treabă. După ce a finalizat rapid două mișcări, a fost aranjată o repetiție cu Bronisłav Gimpel, dar violonistul a considerat partea solo prea solicitantă. În plus, Huberman, care se afla într-o stare de sănătate foarte precară, a fost reticent în a se angaja la o primă reprezentație până când nu a văzut lucrarea finalizată.
Agentul Rudi Polk, care a aranjat o repetiție cu legendarul violonist Jascha Heifetz, a reușit în cele din urmă să depășească impasul. Heifetz a fost imediat entuziasmat și a sugerat ca partea solo să fie mai dificilă. Korngold a terminat concertul și a dedicat-o Almei Mahler, văduva mentorului său din copilărie, Gustav Mahler.
Premiera a avut loc pe 15 februarie 1947, cu Jascha Heifetz ca solist, iar Orchestra Simfonică din St. Louis a fost condusă de Vladimir Golschmann. Korngold a scris ulterior despre interpretarea lui Heifetz: „În ciuda cerinței de virtuozitate în final, lucrarea, cu numeroasele sale episoade melodice și lirice, a fost concepută mai mult pentru un Caruso decât pentru un Paganini. Este inutil să spun cât de încântat sunt că concertul meu este interpretat de Caruso și Paganini într-o singură persoană: Jascha Heifetz.”
Lucrarea a devenit rapid parte a repertoriului violonistic de concert și una dintre cele mai populare piese ale lui Korngold. Deși tatăl său ar fi dezaprobat vehement, concertul pentru vioară împrumută material tematic din coloanele sonore ale filmelor lui Korngold în fiecare dintre cele trei mișcări ale sale.
A doua mișcare („Romanța”) a Concertului său pentru vioară ne poate duce cu gândul la o seară de vară care se întunecă. Imaginea aceea în care soarele apune mai devreme, dar încă oferă o strălucire cerului în partea vestică care se înmoaie într-un albastru din ce în ce mai intens deasupra capului, iar în est, puncte de stele punctează deja întunericul.
Concertul pentru vioară de Erich Wolfgang Korngold este în general considerat o lucrare dificil de interpretat, necesitând o agilitate și o tehnică deosebită, în special în pasajele rapide și pline de virtuozitate ale finalului. De asemenea, necesită un limbaj tonal sofisticat, numeroase pasaje tehnice aviolonistice și capacitatea de a extrage o varietate de culori de la instrument, îl fac să devină o provocare chiar și pentru violoniștii experimentați.
***
Această prezentare a fost documentată și realizată de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor al BP News.Toate drepturile rezervate!
Discussion about this post