Weekendul ăsta, cel mai frumos loc de pe pământ a fost pe plajă la Tuzla, la prima ediție Living Rock Festival.
Inițial descurajată de locație (între Tuzla și plajă, erau vreo 3-4 kilometri, dintre care vreo 2 de mers prin câmp – nu chiar ideal pentru două fete singure, fără mașină), mi-am schimbat părerea rapid când au început concertele. Totul a fost perfect – trupele care vorbeau cu noi ca și cum am fi fost niște prieteni vechi, organizarea de nota zece a festivalului și muzica bună ce a răsunat până-n orele mici ale dimineții.
Și deși mi-au plăcut cam toate trupele ce au urcat pe scenă și mulți merită laude, astăzi vorbim despre formația Coma de la București. Astăzi merită să fie doar despre ei, pentru că de fiecare dată, ei fac să fie despre altcineva.
Au ei o vorbă, când au un concert, spun că fac frumos. Și e atât, atât de adevărat. Frumos e cuvântul perfect pentru orice concert Coma. Acum ceva luni, la un concert de-al lor în Control, au început să consoleze o fată din primul rând care plângea. Tocmai ce se despărțise de prieten. Și ei i-au zis că o să fie bine, că vor mai fi multe momente fericite în viitorul ei. Din fiecare cuvânt sau gest, se simte cât drag au de publicul lor, cât de mult le pasă și cât se bucură să fie acolo. Mereu fac să fie frumos și la Tuzla, s-au întrecut pe ei.
În mod tradițional, pe melodia Stai, toată lumea se lasă pe vine și apoi sare. Și de data asta, cum se lăsa lumea jos, băieții de la Coma au făcut ceva tare mișto. Au chemat alături de ei toți copiii din public. Mai mici, mai mari, au strâns o ceată de puști pe scenă, le-au explicat când să sară și apoi, la sfârșitul piesei, le-au mulțumit și i-au aplaudat.
Spunea Cătălin Chelemen la un moment dat, că toată lumea vorbește de ce are, dar nimeni nu vorbește despre copii. Copiii care sunt, la urma urmei, adevărata bogăție a unui om, viitorul nostru, singurul lucru care contează sau ar trebui să conteze pentru noi.
A fost unul din acele momente care-ți dau speranță pentru lumea în care trăim, care-ți arată că în ciuda tuturor lucrurilor rele, mai sunt și oameni buni. Adulți buni care vor să le arate celor mici că există totuși și frumos pe lumea asta, că există artă și bucurie și că merită să luptăm ca ele să existe în continuare.
Era înspre sfârșitul concertului, iar melodia Stai e deja una consacrată printre fanii trupei. Și totuși publicul nu-i aplauda pe ei, ci pe copii. Și se citea bucuria pe fețele copiilor. Nu vezi în fiecare zi o mare de oameni străini care te aplaudă pe tine. Și poate amintirea asta o să rămână cu ei, când vor fi și ei oameni mari. Le vor spune propriilor copii ce frumos au făcut cei de la Coma și poate, vor încerca să facă și ei frumos, la rândul lor.
Discussion about this post