În efervescența frământărilor existențiale actuale, fie din rațiuni naționale, fie din considerente cu amprente și determinări „din afară”, aparținând unei prea mari varietăți și greu de înțeles și acceptat structuri politice, se dezvoltă preocupări de interes politic național mai puțin autentice și cu perspective discutabile.
Ori se mimează „politică mică” (2-3 persoane și o ștampilă), dar cu dorințe ambițioase și uneori gălăgioase, care generează numeroase aspecte comico-hilare, de care este bine doar să radem și să glumim, și nimic mai mult, deoarece ca persoane mature și serioase este necesar să luăm atitudine.
Se uită cu prea mare ușurință că politica este practica guvernării, definește relațiile și orientările dintre partide, exprimă „binele pentru om”, comentează cu temei și obiectivitate evenimentele principale naționale și internaționale etc. și în conscință este nevoie de gândire, elaborare, aplicare în practică și evaluare ulterioară pentru aprecieri raționale, făcute de politicieni rafinați, oameni politici cu experiență, specialiști pe domenii și beneficiari comuni.
În ultima vreme în politica națională, la toate nivele, grupuri de persoane mai mult ori mai puț in politice și de specialitate au comentarii, discurs și mesaje politice, care exprimă atitudini pătimașe și partinitoate față de evenimente, indiferent care ar fi ele, ce trebuie privite și tratate cu obiectivitate.
Cine sunt aceștia? Doritori de afirmare, pseudo-cunoscători, angajați să comunice propagandistic din intern și extern, reprezentanți ai structurilor politice, altfel spus niște persoane care fac politicărie, sau mai grav militare, administrative, adevărați politicaștri, adică niște oameni așa-zis politici a căror interese le umbresc și mărginesc orizontul cunoașterii reale și principiale.
Nici nu s-a declanșat oficial campania electorală și a apărut discursul politic sub formă de cuvântări, (con)vorbiri, expuneri etc., toate mai mult ori mai puțin oratorice, în fața unui auditoriu interesat, programat sau ad-hoc adunat, pe teme politice actuale, prilej bun de emitere a ideilor personale, de propagandă dirijată, de prezentare a unor presupuneri sau diverse alte comentarii politice și de politician, toate cu puține informații dobândite din surse sigure și cu continuitate.
Așa apare omul politic denumit și politicianistul, care fac din politică un mijloc abil și demagogic de realizare a intereselor personale, de grup sau partinice. Din studiul aspectelor definitorii pentru astfel de situații rezultă că prezicerile în principal se referă la actualitatea internă și externă în dinamică, cu prioritate pe aspecte privind războiul din vecinătate, cu viziuni referitoare la conjunctură și situația post-război în zona carpato-danubiano-pontică, fără a omite aspecte politice actuale și fierbinți din Parlamemtul și Guvernul României etc. Au apărut tot mai dese referiri și dezbateri vizând relațiile cu/în cadrul NATO, UE și dezvoltarea Parteneriatului Strategic. Adică cele mai arzătoare și determinante probleme pentru existența României în viitorul context european, euroatlantic și nu numai, care rămân o nebuloasă în mintea beneficiarului autohton în așteptare.
Întâlnim în tot acest carusel de probleme, activități și acțiuni politice însoțite de un cras politicianism. Remarcăm cu ușurință orientarea acelor participanți (ca responsabilitate sau divertisment) spre interese propagandistice, exprimare de atitudine preferată și preferențiabilă față de dorințe politice în devenire, comportare specifică „politicianului meseriaș”, nu a politicianului rațional, atitudine ce face ca auditoriul să rămână descumpănit și uneori chiar perplex.
Putem caracteriza fără să greșim și a exagera că s-au emis și continuă să apară o multitudine de inepții de politician cu un cinism populist, prin comentarii și exemple de o periculoasă prostie, rațiuni narative cu enormități politice radicale, irealizabile, analize strategice fără criterii științifice, doar pentru a atrage, convinge și păcăli o parte din beneficiarul ascultător și privitor tv, doritor să afle înțelegerea lumii în care trăiește.
De fapt, se exploatează partea electoratului care nu poate gândi spontan și rațional și astfel devine mai ușor emoțional și sensibil la enormități politice numai aparent patriotice, naționaliste și în spiritul interesului național.
Multe dintre cele prezentate până aici evidențiază cinismul din politică celor pregătiți și care acționează în acest sens, manifestând cu puțină reținere și rușine disprețul bunei cuviințe față de aspecte politice care nemulțumesc de multă vreme poporul.
Atitudinea omului politic sau politicianului cu un asemenea comportament poate continua (și se cunosc exemple suficiente), dar și cu comentarii obraznice și sfidătoare, de pe poziții de superioritate nejustificată, a unor fapte semnificative în plan social și evenimente nedorite din societate.
Culmea cinsmului în politica românească apare prin sfidarea sau negarea moralei societății în majoritatea manifestărilor politice sau cu caracter politic, aruncându-se în sfera dezbaterii publice glume adresate expres, bancuri cu mesaje deocheate și cu substrat politico-social, comparații nereușite și forțate cu situații similare din alte părți, toate trebuie să justifice prin fals o realitate consumată.
Cele mai supărătoare au devenit situațiile în care anumite partide și formațiuni politice, afișează chiar și o doctrina de filozofeală cinică, cu adepți filozofi cinici pe măsură. Aceștia se manifestă fără jenă sau reținere morală, cu teorii anti-om în societate, comunitate și individ, ignorând ostentativ morala tradițională și regulile de conviețuire consacrate social. Mai grav este faptul că propagă și dezvoltă orientări în contrast cu obiceiurile strămoșești referitoare la viață prin reîntoarcere la natură și împotriva naturii.
Față de această situație, care se agravează pe zi ce trece, este nevoie de o epurare/curățare a cinismului din politică și o eliminare a propăvăduitorilor acestuia din cotidian, reconsiderarea moralei creștine și a frumoaselor tradiții și obiceiuri naționale prin implicarea mai mult a culturii educației și spiritualității.
Va trebui să se găsească cele mai potrivite instrumente active și activități și acțiuni umane pentru eliminarea cinicilor politici existenți, care diriguiesc principalele aspecte ce țin de cultura națională, educația formativă permanentă și spiritualitatea creștin-ortodoxă a Neamului Românesc.
Prin intermediul mass-media și ea cinică, se reușește prin persoane specializate a se crea impresia și a ne face să ne înclinăm și să credem că avem de-a face în diferite cazuri de o sinceritate declarată interesat. Acest aspect devine mai grav în panoplia propagandei politice în globalizarea europeană.
Este total greșit să privești complexitatea realității extrem de complexe europene actuale și ca perspectivă numai cu o soluție unică, definită cu cinism politic în contextul actual și pentru viitor, fără o alternativă posibilă sau chiar întâmplătoare, uitând cu toții că nimic pe lumea aceasta nu este unic, totul este o alternativă.
Dacă așa stau lucrurile, a crede genul acesta de enormități și speculații politice din mediile intern sau extern, afirmate frecvent cu maxim cinism în mai toate împrejurările, înseamnă să dăm dreptate aprecierii unui „celebru revoluționar”, care a afirmat că suntem „stupid people”.
În înțelepciunea populară se spune că „cinismul este în noi, este în toate”. Majoritatea oamenilor politici și politicienii suferă în grade diferite de cinism, iar politicile și preocupările politice au doza lor de cinism și nu mai puțin structurile politice active afișează o filozofie cinică.
Toate generează neîncredere partinică, dispută politică neîntemeiată, contradicții doctrinare și în general multe dintre relele spectrului politic românesc actual, iar viitorul nu va fi scutit de asemenea probleme.
În elaborarile politice citim cu stupoare cinismul din exprimarea unor probleme vitale ale națiunii, marcat prin opțiuni și soluții unice, majoritatea cu surse de împrumut sau că determinări externe. Măsura este întrecută prin propunerile neîntemeiate de schimbare a unor articole din Constituția României și deopotrivă o serie de măsuri aliniate european din legislație și planurile de guvernare.
În comunicările Administrației Prezidențiale cinismul aparține Președintelui, exprimat fie prin comportament de la înălțimea sa, conjunctură adecvată, împrejurare favorabilă și vorbe goale, fie prin mesajul sec și numai intențional subliniat în titlul comunicării.
Avem maxim cinism politic de studiat, dacă am participa la ședințele comisiilor parlamentare sau ale camerelor ori în plenul Parlamentului, prilej cu care ne putem îmbogăți vocabularul frivol, „limbajul de lemn” și atitudinea arogantă, toate având contribuție semnificativă la dezvoltarea unei filozofeli proprii și colective.
Nu departe ca modelul prezentat se află și situația din ședințele guvernamentale, unde cinismul este pe de o parte „amical”, iar pe de altă parte colegial de confruntare, de fiecare dată până la urmă să iasă cum trebuie modelată și aprobată problema politică dezbătută.
Cinismul politic este evident și în confruntările din interiorul curentelor politice, partidelor (ne)parlamentare, structurilor cu intenții de conținut și acțiune suveranista, dar treburile merg „repede pe înainte”, cu eventuale mici corecții din partea cinismului politic ameliorat.
Faptul că de la puterea națională decizională și executivă sunt respinse puține documente de baza pentru actualitatea și viitorul țării, este după părerea noastră tot o formă de cinism politic, dar discret, tainic și misterios. Ulterior se remarcă grave neajunsuri și multiple interese politice în conținutul lor, a căror origine este mai greu de identificat.
În actualele condiții, pline de contradicții și blocaje politice, cinismul se consacră între conceptele de bază ale managementului politic românesc, cu evidențierea faptului că morala sănătoasă românească este pe cale de dispariție cu efecte total neplăcute în toate planurile. În multe împrejurări putem afișa titlul materialului actual „cinicul în politica românească”.
În aceste vremuri tulburi și grele cu orizontul încețoșat, prin care trece toată populația și țara, cu cinism se afirmă că nu avem nevoie de o politică națională rațională și înțeleaptă, deoarece nu-i cu cine, țara este plină la conducere de populiști cinici, dar și de proști pasionali.
Avem nevoie de politicieni consacrați profesional și oameni politici instruiți cu conținutul strategiilor, planurilor și programelor politice naționale, din care să apară liderii, conducătorii și participanții cu responsabilitate ai celor mai elevate și previzionare structuri politice patriotice, naționale, suveraniste, care de anul viitor să salveze România și să conducă destinele Neamului Românesc spre cele mai glorioase culmi.
Trebuie să avem în vedere și să apreciem cum se cuvine faptul că politicienii adevărați și oamenii politici responsabili nu sunt persoane singulare, ci împreună cu echipe lucrative, având scopuri și obiective în spiritul interesului politic național.
Așadar, apare instituția consilierului politic privit ca sfetnic, povățuitor, îndrumător, documentarist etc, de mare utilitate și ajutor în activitatea politică necesară. Este cazul ca unii din sfera politicului activ să lase orgoliul deoparte și să accepte consilierii politici în preajma, chiar dacă în unele împrejurări, numai aparent sunt mai deștepți și pricepuți, dar prin transferul de cunoaștere în domeniu utilitatea lor este mereu evidență.
În ultima vreme, alături dar împotriva cinismului și altor rele din politica românească, a apărut alături de patriotism și naționalism o tendința în domeniu – suveranismul, de care unii politicieni și oameni politici s-au molipsit, iar alții și-au însușit-o cu dorința de a o folosi cu bună intenție în activitățile și acțiunile politice în continuare. Despre această problema se poate consulta materialul: „Suveranism, naționalism, și patriotism”, în bpnews.ro .
Acum sunt politicieni suveranisti, care se justifică aceea că „sunt închiși” în propriile teorii și în consecință nu prea știu ce să facă pentru acesta, alții care revendică în împrejurări nepotrivite suveranism intern și extern, dar toți fără un cadru de dialog între ei, ceea ce a condus la apariția unor neînțelegeri în comunicare și nu numai.
Dar sunt și unii, desigur mai puțini, care au un dialog de cunoastre între ei și astfel au ajuns la o anumită coerență a discursului despre suveranismul românesc. Așa s-a ajuns la concluzia că este nevoie de o construcție politică suveranista cu valoare de „pol de putere” pentru a câștigă în confruntarea electorală viitoare.
Au fost declanșate câteva inițiative naționale, de către diferite structuri politice, politicieni și oameni politici insuficienți convinși de ceea ce au de făcut care au eșuat. Cele rămase se zbat din lipsa unei perspective clare, definite cu seriozitate și angajare insuficientă, cu (re)surse limitate, ceea ce le fac puțin percepute ca valabile în rândul electoratului deja grupat pe curente ideologice consacrate sau mai noi.
Afirmăm că această situație destul de confuză și puțin blocată se datorează faptului că s-a declanșat construcția politică în mod invers față de firesc. S-a început să se construiască de la partea de sus, chiar de la vârf și nu de la fundație și temelie. A devenit ilar, că un vârf proiectat în aplicare s-a constatat că nu are pe ce să se sprijine, deci concepție fără funcționalitate.
Intradevar conducerea devine esențială cu funcțiile manageriale necesare, dar este nevoie de structuri funcționale de la temelie, care pot fi asigurate de structurile politice subordonate și elemente active ale societății civile, care sunt doar pe ici-colo fără rezonanță și țeluri atractive.
În asemenea condiții, structuri suveraniste pentru lupta cu actuala putere se fac mai greu, dar nu sunt imposibil de realizat. Se pierde mult timp pe chestiuni puerile, precum denumirea, conducerea rotativă, accesul formațiunilor politice mai mici la construcția politică suveranista, apoi exercitarea conducerii efective, să nu mai vorbim de (re)sursele umane, financiare și materiale de care este atâta nevoie.
Funcționalitatea unei asemenea structuri, deseori luată cu cinism în derâdere de adversari, invidioși și concurenți, nu poate fi asigurată fără temeiuri juridice, fără program politic, statut și regulement de funcționare, fără viziune politică pe termen scurt și mediu și desigur fără un protocol viabil, acceptat și respectat cu responsabilitate și în unanimitate.
În construcția acestor structuri politice suveraniste trebuie să se țină cont și să se adapteze cerințelor politicilor internă și externă viitoare în contextul unei Europe a Națiunilor Suverane, concomitent cu o pregătire prealabilă temeinică pentru atragerea electoratului dezorientat.
Conducerea acestor structuri suveraniste se va realiza cu persoane care au trecut criterii de competență și carisma politică cu mesaje, acțiuni, activități și apariții publice bine și minuțios pregătite.
Altfel, în urmă sondajelor sociologice pot fi sau deveni simple instrumente de amețit electoratul și speriat adversarii politici, ceea ce poate avea ca efect să justifice întărirea prin acțiuni comune a unor structuri progresiste sau cu o pronunțată tentă euroatlantista.
Un rezultat convingător suveranist se poate aprecia prin calitatea aleșilor în structurile de conducere ale României, prin rationalii și responsabilii din conducerea partidelor parlamentare și clarviziunea politică a europarlamentarilor.
Prognozam cu curaj reținut că unele formațiuni politice suveraniste declarate și mai puțin realizate structural-funcțional vor fi pline de neaveniti politici, dar puternic și permanent controlați în ceea ce fac și vor face. Acestea „se pot preda” la un moment potrivit, dar trecerea pragului elctoral va fi cea mă mare și grea problema. Un sprijin din afară mai mult ori mai puțin discret poate raspunde pronosticurilor naționale anticipate cu multe responsabilități și interese deopotrivă.
Experiențele de până acum ne obligă să nu ignorăm rezultatele alegerilor din Europa pe până acum și care vor avea loc în viitorul apropiat, dar și evenimente internaționale majore, care ne pot oferi învățăminte de valoare, corecții utile față de aranjamentele actuale cu perspectiva europeană, atitudine față de finalitatea confruntării militare ruso-ucrainiene, rezultatele summiturile G7 și BRICS, dar și sporirea importanței Parteneriatului Strategic cu SUA, toate la un loc și individual aducând completări mai mult ori mai puțin benefice pentru o nouă politică românească.
Gl.bg.(ret.) prof. dr. Constantin ONIȘOR
Membru corespondent AOS-R
Secretar General Partidul Neamul Românesc
Discussion about this post