Îmi alunecă gândurile. Adineauri, am auzit pe cineva folosind expresia „a duce pe cineva de nas”. Acum, persoana a trecut mai departe, nici nu se mai gândește la asta și totuși, eu da. Am rămas aici, întrebându-mă de unde vine o astfel de expresie, și observând în șoaptă ce obicei ciudat.
Ce aliniere stranie de cuvinte.
Și totuși, pe mine de ce mă interesează? Persoana respectivă nu vorbea despre mine, și dacă nu-mi place, nu mă obligă nimeni să folosesc și eu această expresie. Nu, hai să trecem peste, să ne concentrăm.
În zadar. Acum că mi-a intrat în cap, parcă numai la asta îmi stă gândul. Păcăleli, înșelătorii, oameni care înșală. E lesne să urmăresc traseul din mintea mea. În ce direcție merg și mai ales ce mă poartă acolo. Așa cum te poartă cineva, presupun, când te duce de nas.
Nu, gata, trebuie să aflu. De unde vine vorba asta? Altfel, înnebunesc. Pe omul ăsta oricum nu mai am nicio șansă să-l aud, măcar să fac ceva util cu timpul meu. Așa, dacă mă întreabă mai târziu cum mi s-a părut prezentarea lui, să pot spune ceva inteligent.
A duce pe cineva de nas – o expresie ciudată, cu siguranță. Dar de unde? Nu, nu caut alte expresii despre nas. Nu am vreo obsesie. Telefonul îmi șoptește subtil că vine din franceză, de la expresia „mener quelqu’un par le nez” și că se referă la a domina pe cineva fizic. A-l conduce complet și a-i dicta ce să facă.
Am aflat. Acum pot să fiu din nou atentă la discuție.
Dar parcă eu simt altceva când mă duce cineva de nas. Un gol în stomac și un vag reproș că am avut atâta încredere în persoana respectivă. Un reproș față de mine, nu de el. La urma urmei, eu i-am dat puterea asta asupra mea, eu l-am lăsat să mă păcălească.
mener quelqu’un par le nez – a avea influență absolută asupra unui alt om
Da, dar până la un punct. Un om te poate influența atât doar cât îl lași.
Îmi dau seama că da, e ușor să-ți spui că ai fost dus de nas. Te-au păcălit. Te-a înșelat. Și e o faptă josnică, desigur, nu contest asta. Dar adevărul e că ai avut și tu un rol cât de mic în acest dus de nas. I-ai acordat încredere unui om care nu o merita.
Ai riscat. Până la urmă, despre asta e, nu? Riști, pariezi pe o persoană, de multe ori străină, și speri că ai dreptate. Speri să-ți meargă bine, că doar așa e firesc. Ca la jocurile de noroc, ai pus banii pe cineva. Poate jocurile sunt mânărite, tu n-ai de unde să știi și sigur, aia nu e vina ta. Dar nu te-a obligat nimeni să pui bani.
Te-o fi dus cu nasul, dar nici tu nu te-ai ferit. Mă întreb cine a transformat expresia asta în ce înțelegem noi azi? Și oare ce o fi pățit?
Discussion about this post