Sunt tare mândră că sunt româncă. Și uneori, am momente când privesc în jurul meu și dau peste câte un român care parcă mă face să fiu și mai mândră, să mă bucur că m-am născut aici, ca să pot da peste acest om.
Îmi tot vine s-o scriu ca pe una din scrisorile mele de dragoste, dar cum omul e încă viu, ea nu poate fi o scrisoare târzie. Așa că rămâne doar o scrisoare. De dragoste, dar mai ales de admirație. Prima oară l-am văzut pe Florin Piersic Jr. în one man show-ul său, Freak Show, la MTR. Aveam vreo șaisprezece ani și mă dusesem după nume, recunosc.
Am ieșit din sala aia altă persoană. Îmi amintesc și astăzi foarte clar, stăteam pe aleea de lângă Muzeu, era întuneric și vorbeam la telefon cu o prietenă. Tot încercam să-i spun ce văzusem, dar parcă nu găseam cuvintele. Ciudat e că după patru ani, tot nu le găsesc. E un spectacol plin de emoție și îmi dau lacrimile și acum gândindu-mă la unele dintre personaje. Și acum, în loc de „ketchup” spun „ketcha”. Ori de câte ori aud cuvintele „teren viran”, nu mă pot abține să ridic ușor sprâncenele, să încerc să-i imit vocea de altfel inimitabilă și să adaug și eu „mă rog, sau virlan.”
Poate înțelegeți, poate nu.
Anul acela, tot ce-mi doream de Crăciun era volumul doi din „Opere Cumplite”. N-am mai ieșit din cameră mult timp. O fi cam târziu, la șaisprezece ani, dar a fost primul scriitor de limbă română de care m-am îndrăgostit cu adevărat și rămâne unul din favoriții mei și astăzi. Împreună cu Javier Marias și Carlos Ruis Zafon.
Știți cum glumește lumea că s-ar bucura să-l asculte pe Morgan Freeman citind cartea de telefon? Cam așa și eu cu Florin.
Am văzut Freak Show de nenumărate ori de-atunci. Nu e genul de spectacol pe care-l vezi doar o dată. Am plâns la O Mie de Motive și încă o fac. Pe ăsta l-am văzut doar de vreo trei ori. Mai e loc, aș spune. Ambele sunt un fel de terapie. Cum te duci la concertele trupei preferate iar și iar, așa mă duc eu la teatru.
Ha. Recitesc rândurile astea și îmi dau seama că am început articolul cu altceva în minte. Urma să vă spun cât m-a impresionat pe mine filmul său, Killing Time, și în loc de asta, am povestit ce artist desăvârșit e Florin Piersic Jr. M-am pierdut, îmi pare rău.
Ce pot să vă mai zic? Dacă nu l-ați văzut niciodată, vă compătimesc și vă invidiez în același timp. Mergeți, nu știți ce vă așteaptă. Cine știe, poate ne vedem în sala de teatru într-o zi.
Discussion about this post