Pe un cer albastru, un obiect zburător care arată izbitor cu cele ale OZN-urilor filmate de avioanele militare americane, se ridică brusc în aer. Este prototipul invenției inginerului român Răzvan Sabie și al inginerului în aerodinamică Iosif Țăposu, care susțin că au dezvoltat o farfurie zburătoare complet funcțională.
”Obiectul Zburător În Toate Direcțiile” sau ADIFO (All-DIrectional Flying Object) cum este cunoscut în comunitatea științifică mondială, arată exact ca o farfurie zburătoare stereotipică. Cu toate acestea, creatorii ADIFO spun că inspirația pentru aeronavele lor în formă unică nu provine de la OZN-uri. Ei spun că discul este proiectat după așa numitul PROFIL DELFIN. Este un concept al profesorului Iosif Țăposu, care s-a inspirat de la înotătoarea dorsală a delfinului.
Interviu cu mass-media americană
În primul său interviu cu mass-media americană, inginerul Răzvan Sabie a spus că ADIFO nu este opera îndrăzneață a unor ”inventatori nebuni”. “Aerodinamica din spatele acestei aeronave este rezultatul a peste două decenii de muncă. Rezultatele sunt foarte bine motivate în sute de pagini. Ele sunt confirmate prin simulări pe computer și teste în tunelul aerodinamic”, a explicat Sabie.
Partenerul lui Sabie este Iosif Țăposu, fost cercetător principal la Institutul Național de Cercetări Aerospațiale din România. El a fost șeful Departamentului de Aerodinamică Teoretică a Institutului Național de Aviație.
Funcționând ca un Quadcopter, ADIFO poate să ”decoleze, aterizeze și să zboare cu viteză lentă” prin intermediul a patru duze propulsoare. O pereche de motoare cu reacție situate în partea din spate a discului zburător, asigură tracțiunea orizontală necesară deplasării. Sabie spune că sistemul cu propulsie dublă poate vectoriza individual. Acest lucru îi conferă un grad ridicat de agilitate în timpul zborului. Farfuria zburătoare are un design unic. Asta îi permite să se deplaseze lateral în ambele direcții sau să se rotească rapid în zbor.
Sabie și Țăposu au prezentat un prototip operațional ADIFO de 4 metri în primăvara acestui an. Potrivit inginerului Sabie, un model la scară completă a farfuriei zburătoare ar reprezenta „o paradigmă de zbor nouă și revoluționară”.
De altfel, primul român care s-a ocupat de farfuriile zburătoare a fost Henri Coandă. Farfuria zburătoare concepută de Henri Coandă, denumită tehnic de către inginer „aerodina lenticulară”, este exemplul perfect de proiect care poate fi studiat astăzi de oricine, dar care din păcate zace prăfuit într-un muzeu pe care mulţi îl ocolesc, deşi este amplasat într-una dintre cele mai vizitate zone de agrement din capitală. Este vorba despre Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida”, situat în parcul Carol.
Aşadar, farfuria zburătoare nu este nici pe departe un proiect secret. Necunoscut, putem spune că da. Este adevărat că, la vremea la care a fost conceput, în preajma anului 1930, nu exista şi nici nu s-ar fi dorit o mediatizare intensă.
Conceptul a luat naştere ca urmare a dorinţei inginerului de realiza un aparat de zbor sigur şi ieftin, fără piese care să se poată desprinde. El şi-a imaginat un sistem de propulsie bazat pe efectul Coandă, fenomen fizic întâlnit pentru prima dată în 1910, când lucra la realizarea primului avion cu reacţie din istorie – Coandă 1910.
În 1932, primul prototip de aerodină lenticulară a zburat experimental la Paris. Aparatul, cuplat la reţeaua de gaze, s-a ridicat până în tavanul încăperii şi a stat acolo până s-a întrerupt alimentarea.
Discussion about this post