Dacă ești un mare fan al gustărilor și deserturilor zaharoase sau dorești, de exemplu, mâncarea prăjită, știți cât de puternic poate fi îndemnul de a devora alimentele „interzise”. S-ar putea să glumești chiar despre poftele tale, în timp ce te gândești la următoarea indulgență culinară și simți că nu ai control asupra cât de mult mănânci.
Asta înseamnă că mâncarea este „drogul tău ales”? Ești un „dependent de mâncare” dacă mănânci cu bună știință alimente cu un conținut mare de calorii (adesea delicioase), dar discutabile din punct de vedere nutrițional, care pot contribui la problemele legate de greutate și îți pot dăuna sănătății? Ești un „dependent de mâncare” dacă mănânci de dragul confortului și plăcerii, oricât de trecătoare? Depinde pe cine întrebi.
Unii oameni de știință spun că supraalimentarea cu „junk food” îți schimbă conexiunile din creier, în măsura în care îți pierzi capacitatea de a rezista acestor alimente, chiar și atunci când știi că au un efect negativ. Compară comportamentul tău alimentar cu cel al unei persoane cu o tulburare de consum de substanțe și poți găsi asemănări. Te simți frustrat când nu poți avea anumite tipuri de alimente? Faci un efort concertat pentru a nu sta departe de anumite alimente, doar pentru a recidiva pe măsură ce poftele tale se acumulează? Mănânci în mod obișnuit alimente nesănătoase, deși știi că te pot îmbolnăvi? Dacă răspunsul este „da” la aceste întrebări, ai câteva trăsături similare cu persoanele care abuzează de substanțe.
Ani de zile, cercetătorii au arătat că alimentele bogate în calorii provoacă modificări în structura creierului. Multe regiuni ale creierului, inclusiv cele implicate în anticiparea și satisfacția obținută din recompense, sunt modificate în mod similar prin consumul de droguri și prin consumul anumitor alimente bogate în carbohidrați și grăsimi.
Cu toate acestea, mulți experți pun sub semnul întrebării validitatea echivalării oricăror obiceiuri de a supraalimenta, chiar și a controlului alimentar necontrolat, cu obiceiurile dependenței de droguri sau alcool. Ei sugerează că poftele puternice pentru anumite alimente pot fi legate de acțiuni biologice care variază între diferite persoane, dar că nu sunt aceleași cu poftele incontrolabile pe care le simte cineva cu o tulburare de abuz de substanțe.
Mai degrabă ar putea fi o problemă de impulsivitate și autoreglare. Dependența de alimente poate fi asemănătoare cu unele dependențe de substanțe, dar nu există dovezi solide care să susțină că alimentele au același mecanism de acțiune asupra creierului ca substanțele dependente.
„Dependența de alimente” este o formă de alimentație dezordonată, un comportament compulsiv? Este ea comparabilă cu dependența de droguri? Este un lucru real? Aceste întrebări nu au fost niciodată răspuns la satisfacția multor experți. Însă numeroasele persoane care se confruntă în mod obișnuit cu cerințe incontrolabile de a mânca alimente cu conținut scăzut de nutrienți, ar răspunde „da”. Cu toate acestea, cercetările privind asemănările și diferențele dintre dependența de alimente și dependența de substanțe ar trebui să continue, pentru a găsi dovezi clare în acest sens.
Discussion about this post