Ne lovim constant de întrebarea „ce să fac?” sau „tu ce zici?” sau „ce ai face în locul meu?”. Ultima e de departe cea mai periculoasă, pentru că invită o comparație imposibilă. Eu n-am cum să fiu în locul tău și întrebarea corectă ar fi „dacă asta ți se întâmpla ție, tu ce ai fi făcut?”, dar nici asta nu te-ar fi ajutat prea tare. Pentru că tu nu ești eu, și foarte probabil, ce a funcționat pentru mine nu va funcționa și pentru tine.
Și exact de-asta n-ar trebui să mai dai sfaturi. Oricum n-o să te asculte nimeni. De cele mai multe ori, urmăm un sfat doar când se pliază pe ce voiam oricum să facem. Foarte rar, urmăm un sfat și facem ceva ce nu ne place, pentru că așa e bine. Omul e, prin definiție, egoist. Și caută să-și satisfacă nevoile și dorințele proprii, chiar dacă sfaturile tale îi ziceau că mai bine nu.
Nu zic, e foarte probabil că tu ai oferit acel sfat cu cele mai bune intenții, că n-ai vrut să-l vezi rănit, dar nu așa funcționează. Oricât iubești un om, nu-i poți trăi viața, nu poți lua decizii în locul lui, chiar dacă știi ce-i mai bine.
Prietena ta cea mai bună umblă cu un individ periculos, care ție nu-ți inspiră nicio încredere. Și îi spui și insiști, chiar. Dar mai mult, n-ai ce să faci, trebuie s-o lași să-și facă propriile greșeli. E o parte fundamentală din viața oricărui om, deoarece din greșeli, învățăm cel mai mult.
Sigur, ar putea să-ți asculte sfatul și să evite multe probleme, dar atunci nu s-ar mai dezvolta psihic și emoțional.
Și adevărul e că-i mai bine să n-asculți sfaturi. Pentru că eu, ca sfetnic, îți pot oferi niște răspunsuri din perspectiva mea. Dar tu ești cel care ia decizia și tu va trebui să trăiești cu consecințele acțiunilor tale mult timp de-acum înainte. Și de-aia, e foarte important să fii mulțumit cu deciziile luate.
De ce nu mi-ai zis?
Am auzit des întrebarea asta, ba chiar am spus-o chiar eu, din când în când. Ne vine foarte ușor să dăm vina pe alții pentru propriile decizii, pentru că e mai simplu decât să recunoaștem că noi am greșit.
De ce nu mi-ai zis că fac o tâmpenie?
Pentru că era dreptul tău s-o faci. N-ar fi corect să trebuiască să trăiești tu cu deciziile mele. Și oricum, de cele mai multe ori, facem ceva pentru că așa simțim în acel moment. Nu poți să vii înapoi și să judeci cu informațiile pe care le ai acum. Pur și simplu, nu așa merge viața.
Spunându-i unui om că face o prostie, riști doar să strici relația cu persoana respectivă, pentru că ei tot așa vor proceda, dar tu i-ai făcut să se simtă prost pentru asta. Nu mau bine taci?
În viața asta, tu ești responsabil doar pentru tine. Și de-aia, trebuie să-ți vezi de deciziile și greșelile tale singur.
Discussion about this post