Am avut o surpriză plăcută. Cum vă spuneam și în articolul anterior, am călătorit peste weekend până la Brașov, un traseu pe care l-am mai făcut de multe ori, uneori cu prietenii, alteori cu familia, iar de data asta singură. Și rămasă încă traumatizată de experiențele cu CFR din vară, am zis să-mi încerc norocul cu trenul privat al companiei Softrans.
Neavând resurse infinte, deja mă gândeam cu groază că dacă un bilet la CFR costă cât costă, unul la privat o fi de trei ori mai rău… Din contră, am descoperit că biletul pentru ruta București-Brașov e cu zece lei mai ieftin în regim privat. Văzând că ar fi vorba de o economie, am zis să fac rezervare. Totul bine și frumos, am rezervat chiar mai multe trenuri online, neștiind sigur când am să mă întorc și am plătit în tren fără nicio problemă.
Fiind obișnuită cu CFR-ul nostru cel de toate zilele, m-am urcat în tren bine îmbrăcată, cu o bluză, un hanorac și o canadiană groasă de iarnă. Nici nu plecase trenul bine din gară că eu deja nu mai puteam de cald. Dat jos toate straturile suplimentare, suflecat mânecile și totul bine. Ba chiar, la întoarcere, după multe ore petrecute pe străzile reci ale Brașovului, a fost chiar binevenită căldura din tren.
Aș putea spune că e chiar mai cald decât a fost în ultima vreme în case (unde un hanorac e la ordinea zilei), dar despre prietenii de la Radet altă dată.
În tren, ai la dispoziție un aparat cu gustări, apă, șucuri, puțin mai încolo, un aparat de cafea. Eu deja mă mulțumisem cu ness-ul băut de dimineață, crezând că nu voi mai găsi până la București, dar acuma, parcă ar mai merge o cană.
Și chiar lângă aparatul de cafea, am descoperit și un stand de cărți, care te încuraja să iei ce-ți face cu ochiul, s-o citești în călătorie, iar la întoarcere s-o lași, s-o ia altcineva. Genul ăla de inițiativă care e mereu trending pe Facebook, dar niciodată n-o vezi pusă în aplicare.
Având în vedere că lucrez online și că o călătorie de aproape trei ore (a, v-am zis că drumul e chiar și mai scurt decât multe drumuri cu interregional ul de la CFR?) e un moment ideal de lucru, am fost tare fericită să descopăr prize aproape la fiecare scaun. La ultima călătorie cu CFR-ul, se pare că nu m-am uitat cu atenție când m-am așezat și drept urmare, am petrecut cam o oră acasă încercând să scot guma de pe pantaloni. Lista, ca întotdeauna, continuă, dar noi ne putem opri aici.
În timpul scurt petrecut în Brașov, am auzit fel de fel de povești de groază cu CFR-ul – întârzieri, casierițe obraznice care refuzau să vândă bilete și mult, mult haos. M-am felicitat mental că nu m-am înhămat de data asta cu minunatele noastre trenuri și am zis că pe viitor, oricând se poate, apelez la serviciul privat.
Apropo, asta nu e o reclamă, doar câteva constatări ale unui om obișnuit să audă replica „e CFR, la ce te aștepți?”
Discussion about this post