Nu trebuie să fim pasionați de istorie. Nu trebuie să fim politicieni. Trebuie doar să păstrăm minima decență de a avea memoria vie. Privind cu atenție la evenimentele care s-au întâmplat în România în cei 30 de ani de democrație, observăm clar comunismul. Adaptat, inteligent, însă la fel de periculos pentru un stat democratic și independent. La fel de nepotrivit cu dorințele intelectualilor. La fel de josnic cu dorințele și nevoile poporului. Este un mecanism exact și eficient tocmai pentru aceia care l-au ridicat în slavă înainte de 1989. Și își va continua ascensiunea în fruntea țării atât cât îi vom mai permite.
Unde s-au dus și ce au făcut comuniștii, acei membri marcanți, susținători înfocați ai partidului iubit și turnători fericiți ai oropsiților soartei? Nu ne trebuie niciun exercițiu de memorie, pentru că-i găsim și acum, înfipți în funcțiile cheie ale țării, încercând mieros a ne convinge că ei dețin cheia bunăstării și propășirii neamului românesc. Nu vă sună cunoscut, sloganul acesta?
Memoria națiunii române nu are voie să moară! Pentru că, în momentul în care nimeni nu va mai avea grija ororilor care s-au petrecut în țară timp de decenii, sfârșitul poporului român va fi decis. Fără cale de întoarcere!
Recomand celor care sunt încă nostalgici ai regimului minunat, să plece în călătorie fără bilet de întoarcere în Coreea de Nord. Acolo este totul frumos și potrivit pentru fiecare cetățean. Acolo viața merită trăită și savurată din plin, precum și trebuie aduse osanale conducătorului iubit.
Este timpul să încercăm să ne trezim. După 30 de ani, să permitem adevărului și dreptății să intre în locurile normale pe care trebuie să le ocupe în viața noastră. Trebuie să înlăturăm definitv comunismul, din toate punctele cheie în care încă se mai află și să ne dorim cinste, dreptate, valoare!
Mergi la vot! Sancțiunea ta contează!
Discussion about this post