Majoritatea țărilor est-europene și-au repatriat aurul depozitat în străinătate, doar în România guvernatorul BNR Mugur Isărescu se opune acestui demers.
Chiar dacă motivațiile oficiale ale vecinilor noștri diferă, esența acestui demers este una și aceeași. În termeni populari am putea spune: „Ce-i în mână, nu-i minciună”.
Unul dintre puținii politicieni care au avut curajul de a spune lucrurilor pe nume este fostul premier slovac Robert Fico care a explicat de ce e mai prudent ca Slovacia să-și aducă înapoi aurul de la Londra, acolo unde sunt depozitate și cele 61 de tone de aur românesc.
Uneori aliații pot să te trădeze, a spus Fico, referindu-se la pactul din 1938 dintre Marea Britanie, Franța, Italia și Germania, prin care Adolf Hitler a primit undă verde pentru a invada Cehoslovacia.
„Cu greu mai poți avea încredere în aliați după acordul de la Munchen. Vă garantez că dacă e să se întâmple ceva, nu mai vedem niciun gram de aur. Haideți să repatriem aurul cât mai rapid”, a declarat Robert Fico, care speră să revină la putere după alegerile din februarie 2020.
Printre riscurile de a păstra aurul slovac la Londra, Robert Fico a menționat instabilitatea creată de Brexit, dar și posibilitatea declanșării unei noi crize economice globale, situație în care Marea Britanie cu siguranță nu s-ar grăbi să returneze rezervele de metal prețios ale unei țări modeste din estul Europei.
Declarațiile politicianului slovac survin într-un moment în care Polonia a terminat operațiunea de repatriere ale celor 100 de tone de aur pe care le avea depozitate la Londra. Presa britanică de azi a dat publicității detalii spectaculoase despre această operațiune desfășurată în cel mai strict secret. Aurul a fost repatriat în mai multe tranșate, pe timp de noapte, cu ajutorul unui avion Boeing care a decolat de pe un aeroport al cărui nume nu a fost dezvăluit nici măcar după încheierea operațiunii.
Dacă la noi Mugur Isărescu susține că păstrarea aurului la Londra sporește credibilitatea țării și încrederea instituțiilor financiare internaționale, nu de aceeași părere este omologul său polonez, Adam Glapinski, guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei.
„Aurul este un simbol al puterii țării noastre”, a declarat Glapinski. Aducerea aurului înapoi în țară este prilej de sărbătoare, iar Banca Centrală va marca evenimentul prin lansarea unei monede speciale.
În același timp, Polonia a decis să cumpere aur pentru a-și spori rezervele.
Liderul sârb Aleksandr Vucic are o poziție similară. Chiar dacă Serbia nu și-a repatriat încă aurul de la Londra, guvernul de la Belgrad a ordonat achiziționarea a nouă tone de metal prețios în luna octombrie. Argumentul său – riscul apariției unei noi crize economice globale, situație în care este preferabil să ai niște rezerve în țară, nu în bănci străine.
Aceeași strategie o aplică și guvernul de la Budapesta, care a a decis să-și sporească rezervele de aur.
De ce la vecini se poate și la noi nu? Răspunsul e simplu – vorbim în principal de țări cu lideri naționaliști, care pun mai presus de toate interesele naționale. Exact acei lideri la care făcea referire președintele Klaus Iohannis în discursul de luni de la Parlament, numindu-i politicieni lipsiți de simțul răspunderii. Nu ca domnia sa, care execută întocmai și la timp ordinele primite din afară, de la cei care l-au pus în funcția de guvernator al coloniei România. Globalismul în acțiune – ce dovadă mai mare de prietenie am putea cere decât să aibă un aliat grijă de aurul nostru?
De aceea românii sunt cuminți și nu-și cer rezervele înapoi din Anglia. Iar în caz de vreo criză majoră, nu mai vedem înapoi niciun gram, după cum bine spunea Robert Fico.
Potrivit legii inițiate de PSD și retrimisă la Parlament de Iohannis, România urma să repatrieze peste 90% din tezaurul aflat la Londra, respectiv 56 tone. Cu actualul guvern nu există practic nicio șansă să mai aducem acest aur acasă.
Discussion about this post