Spiritul Crăciunului

Cum intri în magazin, simți că te doboară o căldură infernală. Sufletul se agită și parcă nu știi cum să faci să acoperi toate cumpărăturile mai repede. Care cumpărături? Mâncare, mâncare, mai trebuie mâncare. Chiar dacă ai acasă, au zis și ai tăi că fac câte ceva, o să fie, dar nu e niciodată destulă, așa că tu îți încarci coșul cu alimente apucate la nimereală din raioanele în care ai izbutit să intri.

Când termini, după o oră lungă de alergat prin magazin, te așezi ezitând la una din cozile imense și începi așteptarea până te vor primi și pe tine să-ți înșiri „necesarele” pe tejghea. Eziți, desigur, pentru că ești sigur în adâncul sufletului că ai uitat totuși ceva. Sau o avea oare de-a face cu vocea aia tristă care-ți spune că nu despre asta e Crăciunul?

E bine la coadă, ai timp să gândești, pentru că oamenii dinaintea ta simt exact aceeași panică, așa c-au avut grijă să-și umple până-n vârf coșul. Și ce dacă asta înseamnă că o să stea fără bani până anul următor? Și ce dacă peste câteva zile vor fi nevoiți să cheme salvarea pentru că unchiul Costel a mâncat prea mult și l-a apucat inima? Este, la urma urmei, Crăciunul.

Când vine în sfârșit rândul tău, începi să întinzi de zor mâncarea și beteluri, cadouașe pentru ăla mic pentru că n-ai vrea ca prietenii lui să primească ceva și mai fățos și să pici tu de fraier, băutură, încă un sac de cartofi, că doar nu mai ești sigur dacă ajunge ăla de acasă. Și totuși, încă auzi vocea aia care întreabă exasperată dacă va fi oare destul? Dacă nu, e ok. Magazinul e deschis și mâine și din fericire, mall-ul e chiar și de Crăciun. Știi tu, în caz că dă asteroidul și brusc și dintr-odată, n-aveți ce mânca.

La tejgheaua alăturată, o mamă cu bebelușul prost înfofolit și cu scutecul plin, încearcă să aleagă între o cutie de scutece și niște lapte praf. Nu și le permite pe amândouă și decide, cu lacrimi în ochi, că e mai important ca micuțul să aibă ce mânca de sărbători. Găsește ea cu ce să-l înfășoare.

Iar tu, abia văzând peste pungile enorme de pe fiecare braț, aproape că intri în ea. Te oprești descumpănit, înjuri scurt și mergi acasă. Crăciun fericit.